Frumusetea unui vis

Despre frumusetea femeii s-au scris mii de tomuri. Delicata si fina,
inteligenta si pasionala, sarcastica si vanitoasa, femeia a
reprezentat mai mereu marul primordial din care a muscat Adam cand a
fost izgonit din Paradis.
S-au facut mii de filme care sa elogieze rolul femeii in viata de zi
cu zi. In diverse ipostaze, in roluri de om dur, sau dimpotriva om
romantic si mai mereu cu capul in nori. Nu exista film in care ea,
femeia, sa nu fie implicata in intriga, fie ca disputa intre doi
barbati, fie ca fiinta ce incearca sa sparga prejudecatile unui sistem
social patriarhal.
Nici „Dangerous Beauty” nu iese din tipar. Femeia-curtezana, femeia
care este diferita de semenele sale tocmai prin evolutia sa
spirituala: mult mai citita, mult mai deschisa spre nonconformism, o
evolutie care insa o coboara daca judecam dupa societatea secolului in
care se desfasoara intreaga actiune a peliculei. O societate a anilor
1500, in care femeia curtezana era idolatrizata si reprezenta visul
fiecarei fetite, mai ales pentru privilegiile din partea celor pe care
ii ‘distra”.Anii 1500 in care se acceptau tacit adulterele chiar daca
Inchizitia condamna ferm astfel de acte.
„Frumoasa venetiana” aduce putina nostalgie, putin parfum de
feminitate pura. Ofera dragostea asa cum ar trebui sa fie ea traita :
simplu, sincer si frumos.
La aparitia ei,in 1992, cartea „The Honest Courtesan” scrisa de
Margareth Rosenthal dupa informatii adevarate a parut a fi putin
deplasata. Toti erau incantati de ea, dar todata toti o condamnau si
acceptau realitatile din ea cu jumatate de gura.Cinci ani mai tarziu,
producatorul filmului „Legendele toamnei”, Marshall Herskovitz a
apelat la un scenarist, nu intamplator o femeie,Jeannine Dominy,
pentru a pune bazele a ceea ce avea sa devina un film de referinta
pentru indragostitii celei de-a saptea arte.
Un buget estimat doar la opt milioane de dolari, o distributie in care
regasim celebritati precum Jacqueline Bisset, Oliver Platt, Rufus
Sewell, Fred Ward.Si o interpretare magistrala pentru rolul
Veronicai,figura centrala a filmului, rol oferit actritei Catherine
McCormack.

O productie absolut geniala, in Venetia atat de visata si adorata de
unii, un secol 16 plin de prejudecati si o iubire ce depaseste pana si
puterea Inchizitiei…

Reclame

Queen Paul Rodgers – C-lebrity (New Track)

Artistul zilei de 27 august 2008.Mai multe informatii despre noul album Queen cu inconfundabila voce a lui Paul Rodgers aflati pe linkul :

http://www.queenonline.com/qpr/news/

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Queen Paul Rodgers – C-lebrity (New…„, posted with vodpod

Lucky you?!

Personal nu am inteles niciodata jocurile de noroc. Nu am priceput
psihologia mecanismului prin care citesti adversarul, logica prin care
manuiesti abil fiecare carte pe care o ai asupra ta.
Poate din aceasta cauza, filmul „Lucky You” al regizorului Curtis
Hanson nu m-a impresionat enorm. Nu m-a facut sa exclam de fericire,
adeseori autofortandu-ma sa il urmaresc pana la capat.
Nici jocul personajelor principale nu este unul reusit. Daca in cazul
8Mile, Curtis Hanson a reusit ceva magnific, in cazul filmului
„Norocosul”, Hanson regreseaza si ajunge in situatia din L.A.
Confidential. Caractere slab conturate, situatii hilare aproape,
dragoste care trece dincolo de ratiune si patima pentru jocuri de
noroc. Un el, fiu de mare campion la poker, ce traieste mereu cu un
complex de inferioritate, ea o tanara ajunsa in Las Vegas pentru a se
afirma si care nu are altceva mai bun de facut decat sa se
indragosteasca in ciuda tuturor avertismentelor de eroul principal. Un
Eric Bana si o Drew Barrymore care ar fi putut oferi mai mult.
Apare insa campionul intruchipat de Robert Duvall, un actor care nu
lasa loc de compromisuri atunci cand vine vorba de arta. Si poata
macar pentru jocul sau merita sa urmariti „Lucky You”.
In rest, lux, lumini Las Vega-niene si atat.

Exista crima perfecta?

Pentru Elijah Wood, rolul din „Lord of the Rings” a fost semnalul
pentru cariera fulminanta pe care acest tanar actor nascut in Iowa SUA
o continua cu la fel de multa pasiune, toate distributiile sale
ulterioare venind sa confirme talentul sau.
De la copilul Frodo din Stapanul Inelelor, la tanarul care in Day Zero
incerca sa simta libertatea prin orice por al fiintei sale si incheind
cu studentul Martin, pasionat de matematica.Rol pe care il joaca
in „THE OXFORD MURDERS”, alaturi de marele John Hurt sub bagheta
regizorala a lui Alex De La Iglesia.
Un rol care il prinde foarte bine pe Elijah, un sprijin subtil oferit
de catre mentorul sau din scenariu, profesorul Arthur Seldom. Si o
enigma de rezolvat. O crima in care tanarul Martin este atras ca de un
magnet, un fir care trebuie descalcit apeland la neconventionala
uneori teorie a logicii matematice.
Un psihopat care dirijeaza din umbra toate miscarile de pe tabla de
sah, putina dragoste si multa tensiune care te tine conectat ca
spectator pana la capat. Mai ales ca rasturnarile de situatii sunt la
ordinea zilei.

„The OXFORD MURDERS” este o creatie bine realizata, construita pe
sistemul clasic al povestilor politiste englezesti, cu un inspector
mai prostanac, cu un „geniu in ale criminalisticii” si discipolul sau.
Diferenta sta in modul in care scenaristul si regizorul peliculei au
imbracat scheletul clasic obisnuit, gen Agatha Christie sau Arthur
Conan Doyle.Va ramane voua, dragii mei, sa faceti pe detectivii si sa
descoperiti detaliile.