Al cui o fi fost sarutul?…

„Suflet pierdut, in cautarea identitatii. Ofer dragoste, pasiune si tot ce inseamna fidelitate”…

Ce banal anunt!

Suna ca naiba, dar dincolo de orice este purul adevar. Mai dureaza pana cand voi gasi la mica publicitate astfel de … oare cum sa le numesc?

Ratacesc cu mintea aiurea, in stanga si in dreapta. Cu Soarele in priviri caut un infinit albastru pur, azuriu, asemeni luminii cerului copilariei mele. Caut linistea si frumusetea unor amintiri, caut parfumul si ameteala momentelor cand ne jucam si parca pluteam, catre inalturi fericiti si plini de viata, pe zumzetul si galagia ce se ridica odata cu praful de pe ulita.

Leganandu-ma intr-um hamac cu palaria trasa pe ochi astept cuprins de nostalgia anilor trecuti. Aproape adormit simt un sarut pe obraz. Ciudat… Nimeni imprejur. Dar am simtit … Ce nebunie…Ce aiureala…Simt ca o iau razna. Daca as spune ceea ce am simtit nimeni nu m-ar crede…Toti ar zice: a innebunit lupul, adica eu. Cine oare sa fi fost?Un sarut asemeni celui pe care mi-l daruia mama ca sa ma trezeasca, copil fiind. Un sarut asemeni primului primit.Asemeni celui oferit la despartire…

Cupidon, ce faci mai baiatule?Iar ma testezi? Sa vezi cat rezist?De ce nu te potolesti si sa incerci sa imi daruiesti iubirea pe care o merit? Ma lasi sa traiesc din amintiri sa ma chinui mereu… Nu vezi ca foaia aia in care sunt scrise datele persoanei ideale pentru mine e apentru altcineva?? Ca nu e pentru mine?Sau esti asemeni birocratului cu ochelari de cal care spune : „nu dom’le daca aici scrie negru pe alb ca e pt tine, pt tine e!!!”.

Ma faci dragul meu, Cupidon sa fiu mult mai indiferent, mai rece, mai insensibil. Si poate ca din cauza ta nu voi mai putea sa iubesc la fel cum am facut-o. Pentru ca tu ai ales gresit candva, o data, de doua ori, de trei ori…

Al cui o fi fost sarutul?…

Libertatea e a ta.Gandeste!

Credeam ca a face cronica unui film precum „Freedom Writers” va fi
ceva facil, asemeni celorlalte cronicute postate aici.
Sa scrii insa despre un curent care a schimbat soarta unei generatii
dce tineri, aflati la limita de jos a societatii, nu e un lucru atat
de usor in a-ti pune pe hartie gandurile, impresiile atitudinile pe
care o astfel de creatie ti le genereaza.
„Freedom Writers” este o capodopera care depaseste pana si pe mult mai
comercialul Dangerous Minds.O paralela dusa la extrem insa.Un film
serios, mult mai bine cimentat in constiinta fiecaruia dintre actanti,
a echipei de productie, constienti parca de importanta rolurilor sale
in reusita productiei cinematografice.
Poveste simpla, usor de inteles ca unitate epica, ritm alert, destine
diferite culturi si religii opuse, dar care reunite sub acelasi
acoperis, sub privirile unui idealist in ale profesoratului, ajung sa
se integreze intr-o mare familie.

Despre echipa de productie numai de cuvinte de lauda: un regizor
extraordinar, Richard LaGravanese din a carui filmografie retinem
pelicule precum „The Fisher King”, „Paris, je t’aime”, „P.S. I Love
You”.LaGravanese iese la inaintare cu un scenariu mult mai realist,
jocul actorilor este unul mult mai apropiat de viata obisnuita. Si
asta se datoreaza poate faptului ca totul porneste de la ceva concret:
” Freedom Writers Diary”, cartea scrisa chiar de Erin Gruwell
initiatoarea curentului ce a schimbat zeci de vieti si personajul in
jurul caruia graviteaza toti ceilalti protagonisti.

Actori de top la propriu si la figurat, Hillary Swank( P.S.I Love
You, Million Dollar Baby, Boys Don’t Cry) face un rol magistral in
rolul Erin Gruwell.Alaturi de ea nume precum Scott Glenn(The Bourne
Ultimatum) in rolul tatalui lui Erin, Imelda Staunton( seria Harry
Potter)in pielea sefului direct al eroinei dar si „sotul” Patrick
Dempsey(Gray’s Anatomy).

Va propun un exercitiu: urmariti Dangerous Minds si apoi imediat
„Freedom Writers”. Cititi cartea, analizati impactul pe care l-a
generat curentul intrand pe site-ul oficial al fundatiei.Si trageti
singuri concluziile care merita.Pentru ca , de ce sa nu recunoastem,
scriitorii pentru libertate sunt in fiecare din noi.Eroii suntem chiar
noi, cei care supravietuim iuresului si capcanelor fiecarei
zile.Traind,simtind invatand.Libertatea e acea voce care te ajuta sa
te schimbi, sa devii altfel, vocea care te ajuta sa devii un EROU.
Filmul de fata vine cu acest mesaj: Puterea sta in mainile tale.

Accepta tot ce e bun

Filmul de astazi este o productie care sta bine la cel putin doua
capitole: imagine si regie.Scenariul este unul banal la „Things we
lost in fire” , o poveste despre o familie fericita, despre moralitate
si unitate si are toate datele pentru o productie de mana a doua.Daca
ar  incape pe mana unor neprofesionisti.

Apare insa un regizor, Sussane Bier ( numai putin de 23 de premii
castigate de-a lungul carierei sale) si transforma un scenariu simplu
intr-unul captivant care te tine conectat timp de doua ore la bucurii
si tristeti, la impliniri si dezamagiri, dar mai ales la sustinere
tacita a idealurilor personajelor din film.

O imagine de exceptie cu planuri , contraplanuri, detalii menite sa
accentueze dramatismul situatiei, cu un Tom Stern, director de
imagine, care a a stiut cum sa vizualizeze si sa puncteze momentele cheie ale filmului.

Proiectul „Things we lost in fire” a avut o echipa de
profesionisti ai domeniului, de la scenarist la inginer de sunet. Cu
totii au reusit sa creeze o mica bijuterie artistica, la frumusetea ei
contribuind si actorii care au intruchipat personajele: Halle Berry,
Benicio del Toro, David Duchovny.

De notat aparitia intr-unul din rolurile secundare a lui Micah Berry (
orice asociere cu actrita Halle Berry este una pur intamplatoare) un
tanar actor care numai la 9 ani a reusit sa obtina premiul Young
Artist Award pentru cea mai buna interpretare pentru un rol
cinematografic, premiu acordat pentru prestatia din „Things we lost in
fire”.

Asadar un nou film bun, o alta creatie cinematografica de exceptie
care cu siguranta va fi apreciata de cunoscatorii genului.

In asteptarea Toamnei

August…

Luna linistita petrecuta undeva departe de nebunia cotidiana.Mai e putin si mirosul dulce al amintirii unei zile de sfarsit de vara ,de vis, imi va fremata din nou narile imbacsite de praful si toxicul aer de Bucuresti.

Departe de betonul si rautatea infernala a unui oras apocaliptic, voi astepta , intr-un hamac la umbra unui nuc batran, sosirea Toamnei. Superba Doamna care an de an ma imbie sa ma asez la masa plina de bunatati sa degust un pahar de must proaspat iesit de sub teasc, sa sparg vreo doua trei nuci pentru a savura gustul miezului.

Voi astepta invitatia la masa pentru a  gusta cu pofta din dulceata de soc si magiunul dupa care am poftit o zi intreaga plimbandu-mi nasul pe deasupra cazanului sub privirile ingaduitoare ale ei, Toamna.

In hamac,cu ochii inchisi imi voi aduce aminte de versurile lui Toparceanu, sub ploaia primelor frunze care ma vor potopi incetul cu incetul.Voi visa nostalgic dupa o vara si o iubire pierduta undeva in praful amintirilor.

Oftand si mangaind o pisica ce imi toarce alene in brate, zambesc si privesc in zare in asteptarea Doamnei…