The Cranberries – Dreams

Un strop de vis…

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „The Cranberries – Dreams„, posted with vodpod

Anunțuri

Adevar, sau provocare?

Sincer, nu inteleg cum de unii critici pot numi comedie o astfel de

productie.Pentru ca filmul,”Love me if you dare”, dincolo de
amuzamentul trezit unora este o frumoasa poveste de dragoste.Franceza
e drept, in stilul specific al gandirii pariziene, insa o poveste de
dragoste iscata intre doi foarte buni prieteni.

Creatia lui Yann Samuell, din a carui filmografie mai retinem si
pelicula „My Sassy Girl” vine sa demonstreze ca in timp un simplu joc
al copilariei se poate transforma in ceva mult mai profund si
periculos totodata.
O pelicula care pe unii ar putea sa plictiseasca, pe altii sa ii
atraga, insa o creatie bine inchegata , cu ritm, actiune, pasiune,
indrazneala, situatii limita.

Doi actori absolut frumosi atat prin jocul lor cat si prin atitudinea plina de naturalete si dezinvoltura impusa personajelor. Doi actori in rolurile principale care practic fac tot filmul.Guillaume Canet, remarcat de critica de specialitate pentru productia Ne le dis a personne (4 premii Cesar in 2007 si multe alte nominalizari si distinctii) si Marion Cotillard ( Oscar in 2008 pentru rolul Edith Piaf).

Un regizor aflat la debut, dar un debut premiat. Pentru ca „Love
me if you dare” este un film care isi merita pe deplin premiile obtinute.Si multe aplauze
din partea noastra, a criticilor , dar mai ales din partea voastra a
publicului spectator.

Julien si Sophie. O poveste care incepe undeva in adolescenta si se termina undeva… Dar se termina ea oare vreodata?Ramane sa aflati chiar voi…

Ceausescu, priveste si fii mandru, noii conducatori iti urmeaza directivele!

Ce diferenta ar fi intre Sarbatorile pe care eu le ptreceam acum doua decenii si cele din prezent. Retraiesc un amar si trist sentiment de deja-vu. Un sentiment care pur si simplu imi distruge , imi reprima orice mica dorinta de a mai face, de a mai petrece…

Ptrobabil,majoritatea voastra a celor care cititi aceste randuri, habar nu are ce au insemnat Sarbatorile, indiferent de sezon, acum mai bine de 15 ani. Cand scoala insemna a merge la cursuri inclusiv in a doua zi de Paste, sau cand „intamplator” vacanta de iarna prindea Craciunul la mijloc.

Intr-un fel, sau altul, istoria se repeta.Oameni la fel de saraci, ingrijorati acum nu din cauza friguliui din case, a faptului ca trebuie sa stea la coada zile intregi pentru a schimba o butelie, sau pentru a-si lua ratia. Sunt oameni ingrijorati ca nu au ce pune pe masa din cauza lipsei banilor.

Daca inainte de 89 aveam bani si erau niste discrepante minore intre categoriile sociale, ceva ne unea: suferinta cauzata de regimul totalitarist al lui Ceausescu. Dupa asa-zisa „revolutie” de acum 18 ani discrepantele au devenit prapastioase, fara o clasa de mijloc bine pusa la punct, diferente care fac din Romania secolului 21 o tara a contrastelor, mereu surprinzatoare. Acum nu ne mai uneste nimic. Suntem romani doar cu numele si in buletine. In rest petrecem Sarbatorile intr-un autentic stil „trendy-flendy” undeva intr-o tara cat mai exotica, de care nu a prea auzit nimeni poate chiar pe insula Pastelui; muncim de ne spetim la curtile boierilor europeni precum au facut stramosii nostrii cand noi nici nu eram planuiti a fi aparut in cartile destinului.In timp ce odraslele noastre isi pun streangul de gat acasa pentru ca au nevoie de ceea ce” unii nu intelege”: nevoia de afectiune parinteasca, nevoia de protectie si dragoste.

Si vine intrebarea fireasca: pentru ce au mai murit frumosii nebuni ai copilariei mele? Pentru ce au stat cu piepturile dezgolite in fata gloantelor comuniste? Daca ar fi stiut cineva ce se va intampla in Romania europeana, atunci ar fi fost scalpat, schingiuit si ucis. Astazi ar fi gasit adepti si multi ar fi infiintat o fundatie in memoria acelui orb nebun care striga lumii ca face o mare greseala, vorba unui cantec al celor de la Deep Purple.

Suntem intr-un secol al vitezei in care nu mai stim sa ne bucuram frumos, sa mai iubim frumos. Suntem intr-un secol al ipocriziei, minciunii si tradarii. Ceasescu daca ar fi trait ar fi avut de ce sa fie mandru. Ceea ce nu a reusit el cu Securitatea au reusit urmasii prin Democratie si Libertate.

Felicitari si iubiti-va bine…

Al cui o fi fost sarutul?…

„Suflet pierdut, in cautarea identitatii. Ofer dragoste, pasiune si tot ce inseamna fidelitate”…

Ce banal anunt!

Suna ca naiba, dar dincolo de orice este purul adevar. Mai dureaza pana cand voi gasi la mica publicitate astfel de … oare cum sa le numesc?

Ratacesc cu mintea aiurea, in stanga si in dreapta. Cu Soarele in priviri caut un infinit albastru pur, azuriu, asemeni luminii cerului copilariei mele. Caut linistea si frumusetea unor amintiri, caut parfumul si ameteala momentelor cand ne jucam si parca pluteam, catre inalturi fericiti si plini de viata, pe zumzetul si galagia ce se ridica odata cu praful de pe ulita.

Leganandu-ma intr-um hamac cu palaria trasa pe ochi astept cuprins de nostalgia anilor trecuti. Aproape adormit simt un sarut pe obraz. Ciudat… Nimeni imprejur. Dar am simtit … Ce nebunie…Ce aiureala…Simt ca o iau razna. Daca as spune ceea ce am simtit nimeni nu m-ar crede…Toti ar zice: a innebunit lupul, adica eu. Cine oare sa fi fost?Un sarut asemeni celui pe care mi-l daruia mama ca sa ma trezeasca, copil fiind. Un sarut asemeni primului primit.Asemeni celui oferit la despartire…

Cupidon, ce faci mai baiatule?Iar ma testezi? Sa vezi cat rezist?De ce nu te potolesti si sa incerci sa imi daruiesti iubirea pe care o merit? Ma lasi sa traiesc din amintiri sa ma chinui mereu… Nu vezi ca foaia aia in care sunt scrise datele persoanei ideale pentru mine e apentru altcineva?? Ca nu e pentru mine?Sau esti asemeni birocratului cu ochelari de cal care spune : „nu dom’le daca aici scrie negru pe alb ca e pt tine, pt tine e!!!”.

Ma faci dragul meu, Cupidon sa fiu mult mai indiferent, mai rece, mai insensibil. Si poate ca din cauza ta nu voi mai putea sa iubesc la fel cum am facut-o. Pentru ca tu ai ales gresit candva, o data, de doua ori, de trei ori…

Al cui o fi fost sarutul?…

Libertatea e a ta.Gandeste!

Credeam ca a face cronica unui film precum „Freedom Writers” va fi
ceva facil, asemeni celorlalte cronicute postate aici.
Sa scrii insa despre un curent care a schimbat soarta unei generatii
dce tineri, aflati la limita de jos a societatii, nu e un lucru atat
de usor in a-ti pune pe hartie gandurile, impresiile atitudinile pe
care o astfel de creatie ti le genereaza.
„Freedom Writers” este o capodopera care depaseste pana si pe mult mai
comercialul Dangerous Minds.O paralela dusa la extrem insa.Un film
serios, mult mai bine cimentat in constiinta fiecaruia dintre actanti,
a echipei de productie, constienti parca de importanta rolurilor sale
in reusita productiei cinematografice.
Poveste simpla, usor de inteles ca unitate epica, ritm alert, destine
diferite culturi si religii opuse, dar care reunite sub acelasi
acoperis, sub privirile unui idealist in ale profesoratului, ajung sa
se integreze intr-o mare familie.

Despre echipa de productie numai de cuvinte de lauda: un regizor
extraordinar, Richard LaGravanese din a carui filmografie retinem
pelicule precum „The Fisher King”, „Paris, je t’aime”, „P.S. I Love
You”.LaGravanese iese la inaintare cu un scenariu mult mai realist,
jocul actorilor este unul mult mai apropiat de viata obisnuita. Si
asta se datoreaza poate faptului ca totul porneste de la ceva concret:
” Freedom Writers Diary”, cartea scrisa chiar de Erin Gruwell
initiatoarea curentului ce a schimbat zeci de vieti si personajul in
jurul caruia graviteaza toti ceilalti protagonisti.

Actori de top la propriu si la figurat, Hillary Swank( P.S.I Love
You, Million Dollar Baby, Boys Don’t Cry) face un rol magistral in
rolul Erin Gruwell.Alaturi de ea nume precum Scott Glenn(The Bourne
Ultimatum) in rolul tatalui lui Erin, Imelda Staunton( seria Harry
Potter)in pielea sefului direct al eroinei dar si „sotul” Patrick
Dempsey(Gray’s Anatomy).

Va propun un exercitiu: urmariti Dangerous Minds si apoi imediat
„Freedom Writers”. Cititi cartea, analizati impactul pe care l-a
generat curentul intrand pe site-ul oficial al fundatiei.Si trageti
singuri concluziile care merita.Pentru ca , de ce sa nu recunoastem,
scriitorii pentru libertate sunt in fiecare din noi.Eroii suntem chiar
noi, cei care supravietuim iuresului si capcanelor fiecarei
zile.Traind,simtind invatand.Libertatea e acea voce care te ajuta sa
te schimbi, sa devii altfel, vocea care te ajuta sa devii un EROU.
Filmul de fata vine cu acest mesaj: Puterea sta in mainile tale.

Accepta tot ce e bun

Filmul de astazi este o productie care sta bine la cel putin doua
capitole: imagine si regie.Scenariul este unul banal la „Things we
lost in fire” , o poveste despre o familie fericita, despre moralitate
si unitate si are toate datele pentru o productie de mana a doua.Daca
ar  incape pe mana unor neprofesionisti.

Apare insa un regizor, Sussane Bier ( numai putin de 23 de premii
castigate de-a lungul carierei sale) si transforma un scenariu simplu
intr-unul captivant care te tine conectat timp de doua ore la bucurii
si tristeti, la impliniri si dezamagiri, dar mai ales la sustinere
tacita a idealurilor personajelor din film.

O imagine de exceptie cu planuri , contraplanuri, detalii menite sa
accentueze dramatismul situatiei, cu un Tom Stern, director de
imagine, care a a stiut cum sa vizualizeze si sa puncteze momentele cheie ale filmului.

Proiectul „Things we lost in fire” a avut o echipa de
profesionisti ai domeniului, de la scenarist la inginer de sunet. Cu
totii au reusit sa creeze o mica bijuterie artistica, la frumusetea ei
contribuind si actorii care au intruchipat personajele: Halle Berry,
Benicio del Toro, David Duchovny.

De notat aparitia intr-unul din rolurile secundare a lui Micah Berry (
orice asociere cu actrita Halle Berry este una pur intamplatoare) un
tanar actor care numai la 9 ani a reusit sa obtina premiul Young
Artist Award pentru cea mai buna interpretare pentru un rol
cinematografic, premiu acordat pentru prestatia din „Things we lost in
fire”.

Asadar un nou film bun, o alta creatie cinematografica de exceptie
care cu siguranta va fi apreciata de cunoscatorii genului.