Scârbavnica periodică grea moștenire

Apariția fantelui june de Teleorman, virilul Liviu Dragnea – acest Petre Roman al timpurilor moderne, la tembeliziunea unia certat cu legea și trimis de serviciile secrete să se bronzeze te miri pe unde și acuzarea regimului tehnocrat de lipsa a 10 miliarde din buget vine să întărească teoria grelei moșteniri la care politicienii incompetenți dar dornici să acceadă în diverse funcții publice apelează periodic. Faza cu comisia parlamentară ce urmează să ancheteze ”isprava” guvernului Cioloș este și ea una de domeniul grotescului grobian în condițiile în care, vă spun de pe acum, rezultatul se știe: cei care au guvernat timp de un an de zile țara trebuie să plătească (mai ales că monstruoasa coaliție pesedisto-aldistă deține controlul în Parlament; și mai grotescă mi se pare apelul manechinului cinci neveste, primul dintre liberalii trădători de crez politic, către cei ce încă mai simt liberalismul cum le curge prin sânge – dar despre asta, cu altă ocazie). Pentru prostia celor ce le-a urmat la butoane, evident și care se văd acum în imposibilitatea de a-și ține promisiunile pentru că și ei au apelat la tehnica Elenei Ceaușescu din 21 decembrie 1989. Mai țineți minte episodul cu 100 de lei la alocație? Cam în aceeași parametri lucrează din patru în patru ani și politicienii născuți din seva fostului PCR și metamorfozați acum în tot felul de ”democrați”.

Apariţia junelui teleormănean cu dantura făcută franjuri nu mi-a provocat decât silă și mi-a lăsat un gust amar dovedindu-mi a nșpea mia oară că interesul politicului pentru bunăstarea populației este unul minimal, dacă nu chiar sublim prin lipsa lui în practică. Totul se rezumă la simple jocuri de culise, având în spate aceleași reguli de când hăul și pârâul și cu aceleași public de regulă labil și instabil care susține o tabără sau alta. Așa că era și normal ca mustăciosul pesedist să iasă la rampă cu același infect discurs la care au apelat și cederiștii în 1996, dar și cei care le-au succedat la butoane în 2000 șamd.

Dincolo de repetarea unui discurs deja expirat, dar, culmea, cu mare priză la publicul mult prea îndobitocit și glutamatizat politic, altceva trebuie remarcat în atitudinea lui Dragnea. Faptul că, având în spate susținerea tradiționaliștilor, are curajul să purceadă la lupta cea mare și să răstoarne tot ceea ce stă PSD-ului în cale întru prosperarea mârșăviilor baronilor din umbră, mulți dintre ei, în paranteză fie spus, ajunși parlamentari. Astfel, de la democraţie la dictatură nu mai e decât un pas. Acum prefigurându-se un altfel de dictatură executivo-parlamentară. Ce model democratic din lumea înconjurătoare l-o fi inspirat pe junele mustăcios, habar nu am. Și nu mă interesează. Pentru că nu sunt și nu mă erijez, așa cum o fac alții pe la tembeliziuni, în a fi politolog, sociolog etc. Am prin o ură pe ăștia din timpul facultății când am avut drept profesori niște fosile ale vechiului regim care ne vorbeau de bunătatea socialismului în detrimentul altor doctrine. În fine.

Rămâne de văzut dacă studențimea, pe care tovarășul de la Teleorman și-o dorește de partea lui, va și mușca din gulguta otrăvită ce-o va transforma în zombie-ul perfect. Deja șefii diverselor organizații studențești au și trecut la ridicat osanale și dedicat ode fiului cel mult iubit. Limbile lor deja curăța dosul teleormăneanului ce se visează șef peste România. Ceea ce reprezintă o mare problemă în condițiile în care, de-a lungul istoriei postdecembriste, studenții au fost singurii care au mai ținut piept șobolanilor roșii. Ori, acum pe punctul de a fi infectați și ei, cu virusul pomenilor electorale, slabe șanse vor mai fi pentru o opoziție din societate pentru baronii și mafioții ce guvernează de fapt și de drept România.

Si atunci să mai avem dreptul de a mai spune ceva? Probabil doar cu aprobare din Kiseleff…

Să auzim numai de bine?

Românii mândri se întorc la butoane. A început restaurația

Degeaba se agită unii acum și se dau de ceasul morții că uite ce ne fac nenorociții ăștia de au preluat puterea la data de 11 decembrie. Vina e taman a acelora care acum zbiară și urlă în prezent dar care au preferat un mic grătar cu prietenii, o plimbare până acăsică la mămica pe gratis (acum le dă PSD-ul gratuitate de o să le iasă pe nas în toți anii ce vor urma) sau au frecat menta aiurea în loc să iasă la vot.

Degeaba plâng unii acum mai ceva ca Smărăndița popii din Amintirile lui Creangă. Era de așteptat ca șobolanii roșii să purceadă la înhățat din nou și la ros din greu oasele scăpate în mâna tehnocraților în 2015. Și prin urmare, tirada la care asistăm în prezent e doar începutul restaurației unui sistem care băloșit din greu timp de un an de zile cât a stat pe tușă.

Trist e că această restaurație se face pe prostia celor mulți și care reacționează pavlovian la anumiți stimuli, la anumite sintagme sau când vine vorba de anumite privilegii. Mulțimea glutamatizată e prea puțin interesată de efectele pe termen lung ale unor măsuri populiste incluse în programul de guvernare, plin de greșeli gramaticale, propus de echipa lui Dragnea. Că nu au avut niște creiere cărora să le treacă măcar razant prin sinapse gândul unei verificări cu unul din programele informatice existente în mediul virtual, se observă după ”elitele” cu care șobolanii defilează prin cotloanele de la Palatul Victoria, bine ghidați, din Kiseleff, de către ”premierul” cu dantura ”perfectă”.

Prin urmare nu e de mirare că la butoane s-au reîntors, victorios, purtați de uralele mulțimii glutamatizate aceleași personagii notorii care din 1990 încoace, sub o coloratură politică sau alta, după cum a bătut vântul, nu au făcut altceva decât să mascheze regresul intelectual al nației sub o falsă imagine ”Made in Moscova”. Doar nu credeați că Moscova va sta pe tușă și va asista impasibilă la avansul NATO în Balcani. Despre asta cu altă ocazie, insă.

Revenind la oile noastre, cât de curând mărețul plan socialisto-aldist (ciudată struțo-camilă formată din dușmanii de odinioară de la începuturile tulburi ale politichiei române postceaușiste) se va prăbuși. Semnalele pe care le trag mulți specialiști (și nu din aceia plătiți regește de către tembeliziunile deja politizate) sunt acum ignorate. Și e și normal să fie așa. Și între 2004-2008 (epoca Tăriceanu) a fost la fel. Și i-a păsat cuiva de asta? Românul are mintea scurtă, mai ales când e vorba de burdihan, crăpelniță șamd. După beție se trezește. Și apoi se apucă din nou de băut. De supărare evident. Cine se trezește…

Trăim vremuri tulburi. Și permiteți-mi să îmi rezerv dreptul de a fi sceptic. Pentru că, din 1990 încoace, nimic din mărețele gulgute propagate de politicienii români nu s-au concretizat decât în plan personal pentru aceștia din urmă. Sublima industrie a fost privatizată și ulterior a dispărut precum naftalina pusă la soare. Unde anume s-a pierdut? Uitați-vă la averile celor care vă promiteau marea cu sarea în acele timpuri. Infrastructura rutieră suferă din plin. Despre cea feroviară nu mai spun. Că atunci când se dă semnalul că iarna va intra în țară toți se agită și sunt pregătiți, o știm cu toții. Dar, nu știu cum naiba, ea, iarna, îi surprinde în ofsaid. Ce măsuri se iau? Niciunele pentru evitarea pe viitor a unor astfel de situații.

În concluzie, de ce vă plângeți acum? Doar nu credeați că vor fi câini cu covrigi în coadă după alegerile din 11 decembrie. De vină și acum, ca de altfel și cu precedentele ocazii, sunt… ante guvernanţii. Cei care au lăsat o grea moștenire noilor câștigători. În 1996 așa au zis cederiștii: că nu pot schimba rapid ce au implementat comuniștii. Prin 2004, așa vorbeau și liberalii din Alianța DA cu Tăriceanu în frunte. În 2017, Dragnea, ”premierul” României vorbește de minele lăsate de soroșiști prin ministere și cere populației răbdare. Eterna răbdare.

Voi nu v-ați săturat de minciunile spuse periodic de derbedeii statului politico-mafiot instaurat în România? De acești indivizi ce trebuie judecați pentru subminarea economiei naționale în complicitate cu marile corporații, în timp ce urlau de zor că nu-și vând țara? De fapt au dat-o pe gratis pentru niște comisioane babane pentru camarila pe care o reprezintă. Nu v-ați săturat?

Întreb și eu! Nu dau cu parul!

Să auzim numai de bine?

”Tuti fruti” dâmbovițean

Din start anunț că nu am nimic cu tanti Sevil Shhaideh, nominalizarea PSD pentru funcția de premier al României. Ba dimpotrivă, mă bucură ideea social-democraților de a veni, în premieră, cu o figură feminină în prim-plan, luând maul practic tuturor chibiților de conjunctură. În raport cu propunerea PMP, alegerea urmașilor foștilor nomenclaturiști PCR este prin urmare cea mai bună opțiune pe care o puteau lua. Bravo lor!

Despre altceva doresc însă să amintesc. Mizerabilul joc pe care îl face fantele de Teleorman, eternul june cu călcâiele mereu aprinse după fetișcane cărora le putea fi chiar tată dacă se chinuia un pic, mare susținător, cu strigături, al familiei tradiționale românești (dacă o astfel de familie precum a sa ori cea din viziunea unui alt etern june, cinci neveste la activ, ALDE Tăriceanu, sunt cele reprezentative pentru România, atunci chiar ne-am dus de râpă). Un joc mizer, cinic, demn un individ lipsit de scrupule ce abia așteaptă, râzând pe sub mustăcioara lui, să se răfuiască cu adversarii săi direcți din spațiul justiției și nu numai folosind din plin drept carne de tun alegătorii deja ultraglutamați fideli partidului roșu al cărui lider s-a proțăpit după ce fostul pionier Ponta a dat-o cu bâta-n baltă.

Dincolo de ipocrizia cu susținerea românismului in timpul campaniei (chestie care nu se mai pune acum la socoteală, odată sacii urcați de plebe în căruță), dincolo de atacurile mișelești la Julienul Cioloș (român și ăsta ca și Sevil Shhaideh) căruia, fie vorba, între noi îi stătea mult mai bine pe la Bruxelles decât prin mocirla porcească românească, trebuie să remarcăm jocul de tip kominternist pe care îl adoptă în propriul fief reprezentantul ajuns pe cai mari ”mulțumită” majorității minorității prezente la vot în 11 decembrie (ce s-ar mai fi repetat alegerile dacă rămânea clasicul prag de 50%). Un joc din care opinia publică, aia care nu se uită numai la Antena 3 ori la tembeliziunea fugarului Ghiță, înțelege un singur lucru: ”Partidul sunt eu și cine nu face cum zic eu atunci e sortit pierzaniei!”

Știu că-mi vor sări mulți pesediști în cap. Știu că mă vor înjura mulți și la fel de mulți îmi vor ura numai de bine. Este în firea nației să dea mai întâi cu piatra în toți cei care nu gândesc la fel precum minoritatea majoritară, precum cei ce fac parte din sfera lui ”Cum îți permiți dumneata, domle?!”. Tuturor le spun un lucru: nu am afinități politice. Nu sunt și nu voi fi niciodată înregimentat politic. Pentru că fac parte din acea categorie care a crescut de la 13-14 ani împreună cu această clică politică în care ne-am pus ani la rând speranța că va redresa țara asta și o va face din nou să strălucească. Rând pe rând am asistat la transformările cameleonice ale unor politicieni (tot respectul pentru cei ce și-au păstrat culoarea și convingerile politice inițiale) doar de dragul unor avantaje socio-profesionale. Uitați-vă doar la reacțiile tipice de soldăței programați ale celor ajunși acum la guvernare. ”Dacă-i ordin, cu plăcere!” – pare să fie deviza generală în PSD. Nimeni nu îndrăznește să miște sub privirea ageră a mustăciosului de Teleorman (are individul ăsta niscai veleităţi de dictator). Analizați doar cazul demisiei celor doi aleși ai poporului pe listele PSD din Prahova, la comanda, ”sugestia” șefului de ”județeană” pentru a-i face loc beizadelei proprii în liga deputaților.

Ei bine, cu derbedeii ăştia am eu meci de fiecare dată când se adună destulă furie interioară ce mă determină să scriu. Cu toți trepanații și emanații ăștia fătați cu mașină la scară am eu ce am. Nu cu oamenii simpli, nu cu amărâții din popor ce încă speră că hultanii postdecembrişti chiar le doresc binele. Am văzut ce bine ne-au dorit cei care i-au chemat/determinat pe mineri să facă ordine printre contestatarii regimului Iliescu – Roman (Băsescu era și el pe acolo pe la Transporturi). Am văzut cât de bine au gestionat și ţărăniştii în haită cu liberalii lunile de după preluarea puterii în 1996.

Și tot așa de la un scrutin la altul. Unii continuă să spere. Alții au decis să plece spre zări mai bune. Dacă nu ar fi injectat ăștia periodic miliarde de euro anual în economie, sub o formă sau alta, eram demult mâncați și spulberați de sărăcie. Oricum suntem săracii Europei. Dar fără banii stranierilor plecați peste hotare la muncă, am fi concurat acum cu state din Africa Centrală. Dar cine să conștientizeze aceste aspecte. Cu toții ne ancorăm în statistici și informaţii elucubrate de diverse și de diverși tocmai pentru a prosti poporul.

De aceea îmi rezerv dreptul de a fi rezervat în privința românismului și propagării acestui fals concept de românism care nu are nimic de-a face cu simțirea strămoșească. Ci mai degrabă cu o ipocrită campanie politică menită a-i discredita pe unii pentru a ajuta la cocoțarea în vârf a altora. Români suntem cu toții și trebuie să ne iubim țara și să încercăm să o ajutăm să devină așa cum de fapt ne și dorim: cu munți împăduriți, cu ape line reci și cristaline șamd. O Românie cu o economie reală, în care tinerii să ajungă să muncească după aptitudini și dorinți și nu prin te miri ce rețea de Mall-uri, hypermaket-uri etc.

Suntem varză la capitolul economie. Avem cea mai mare discrepanță în raportul absolvenți cu studii superioare și angajare în campul muncii conform pregătirii. Unde sunt locurile de muncă pe care ei să le acceseze? Caragiale avea o vorbă în ”O scrisoare pierdută” pe care o parafrazăm în cele ce urmează: locurile de muncă sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire. Până când nu voi vedea o clasă politică cu un program de guvernare adecvat viitorului și orientat către cei care ar trebui să susțină sistemul de pensii peste un deceniu-două-trei, permiteți-mi să îmi exprim rezerva față de orice guvernare.

Timp de 26 de ani s-a distrus sistematic mai toată economia. Nu știu la comanda cui influent lider european sau american, dar cu siguranță știu că și mulți de-ai noștri, în cârdășie cu străinii, au păpat din visteria ”avutului obștesc”. Care ai noștri, ipocriţi și cu șoriciul gros, nu mai zic de ceafa lată, urlă acum, cum au făcut-o și în trecut de altfel: ”Nu ne vindem țara!”, ”Moarte străinilor, moarte capitaliștilor!” etc șamd.” Uitând” de largul concurs pe care și l-au dat și ei întru jefuirea și sărăcirea țării și a poporului român. Astfel de specimene se găsesc peste tot în toate partidele politice indiferent de orientare, în aparatul de stat și prin serviciile de care tot pomenește (la mișto, vă dați seama) fantele june de Teleorman.

Doamna Sevil Shhaideh nu este altceva decât o imagine, o marionetă. Asemeni tuturor celorlalți premieri ai României, unii mai cu vână, unii mai nesimțiți, alții mai molateci. Niște păpuși de fațadă scoase la înaintare cu un singur scop: de a fi paravan pentru acțiunile din subsidiar. Acelea care ajung ”pe surse” prin presă și despre care liderii mafiei politico-economico-sociale spun că sunt ”fabricate la comandă. Chiar aşa să fie?

Prin urmare,

Să auzim numai de bine?

România, sub zodia monstruoaselor coaliții

Sincer, nu înțeleg ce valențe are pentru alianța ce se pregătește să intre la guvernare, ideea cu ”respectarea drepturilor și libertăților cetățenești”. La cine se referă stimabilii din vechea coaliție a USL-ului acum în blană de ”PSD-ALDE”? În orice caz, nu la oamenii simpli, puși zi de zi la zidul umilinței de către imberbii din administrația centrală ori locală, nominalizați, mulți dintre ei pe criterii sexualo-politice.

Pentru aceștia, oamenii de rând a se înțelege, indiferent de cine ajunge la putere, lucrurile nu se schimbă. Ci doar se înrăutățesc (în cazul anumitor categorii de salariați) și se îmbunătățesc (în cazul altor categorii sociale, nu neapărat de salariați). Sunt proverbiale imaginile care circulă în mediul virtual cu mesaje din categoria: unde am fi ajuns dacă nu am fi ales ca tot hoții să ne conducă. Dar cine să ia aminte la acele mesaje? Cei care merg disciplinat la vot? Nu prea le au ei cu alfabetizarea digitală, mai mult cu telecomanda tembelizorului…

Pe mine, unul, puțin mă încălzesc astfel de aberații post-electorale. În 27 de ani de la ”eliberarea” du sub jugul ceaușist, suntem la fel de mințiți și de manipulați. Dacă într-adevăr voiau binele nației puneau osul la treabă pentru binele tuturor încă de pe atunci, în zorii libertății post-ceaușiste. Dar nu…

Pe vremuri, înainte de 1989, agresiva manipulare o dirija din plin aparatul de propagandă al PCR. Acum, în timpurile moderne, o fac cu toții. Fie de-a dreapta, ori stânga politichiei dâmbovițene. Asistăm așadar la o reproiectare a vremurilor autoexilatului Caragiale. O lume a Cațavencilor, Farfurizilor și Brânzoveneștilor, reînvierea clipelor în care diverse Chirițe ori diverși Trahanache/Dandanache etc aspiră la un fotoliu călduț timp de patru ani. La care au ajuns ”mulțumită” prostiei și ignoranței poporului, unul mult prea ”glutamatizat” televizual cu tot felul de poșirci pe post de produs ”elitist”.

Din nou, România și-a dat cu tesla-n organe (a cam rămas fără ”dotări” la cât de des a făcut-o) și și-a trimis să fie reprezentată la” Capitală” de tot felul de parveniți și de lichele, unii/unele dintre ei/ele fiind deja veterani de veterani în ale Parlamentului.

Practic, nu s-a schimbat nimic în România lui 2016. La vremuri noi, tot ei au ajuns să conducă. Cine anume? Cei care organizau cu fast pe Arena Națională tot felul de sindrofii. Cei care an de an ne-au tot povestit de creșteri economice pe hârtie căci în buzunarul românului de sub linia medie nu prea s-au simțit. Cei care au administrat, întru folosul propriilor grupări de interese, întreaga țară. Cei care au dat vina pe un guvern instalat în decembrie 2015 pentru tot răul produs în România timp de 26 de ani.

Faza urâtă e că mulți au și pus botul la gulgutele otrăvite ale imberbilor și mișeilor care cică își spun ”formatori de opinie”. Rezultatele neghiobiei acestora dar și a celorlalți care au ales non-combatul de la urna de vot se vor materializa cât de curând. În ceea ce cu fast și fală zic moștenitorii defunctului USL spun că vor să aplice imediat după instalare: ”respectarea drepturilor și libertăților cetățenești”. Beneficiarii acestui demers se știu: nu degeaba s-au tras sforile pentru ca anumiți trepanați și emanați să ajungă în Parlament. Tocmai pentru ca ALDE Tăriceanu și cu ai săi acoliți fie din PSD ori parveniți din PNL, PMP șamd să poată fenta legea după bunul plac. Așa cum de altfel au tot fost învățați să o facă toți acești corigenți în ale normalului, din 1990 încoace.

Să auzim numai de bine?

Tranchilizați de propria prostie. Sau ”inconpetență”. După cum doriți!

Cazul ursulețului ucis în cel mai sadic stil, animăluț transformat de corifeii condeiului plătit de către ”pește-prăjit la creier”, în ditamai ursul care amenința viața și integritatea locuitorilor Sibiului, vine să completeze o lungă listă de erori generate de incompetența și de prostia tuturor factorilor responsabili în gestionarea problemei respective. Pornind de la autorități, care s-au mulțumit cu un sec și insipid răspuns parcă desprins din cursurile absolvite pe șestache cine știe pe unde prin ce fundătură a României și încheind lungul pomelnic exact cu acei indivizi din mediul societății civile ce au o stupidă satisfacție în a accepta spălarea pe creier a păpușarilor din sistem.

Citeam, cu oripilarea de rigoare, reacțiile feisbuciștilor, le-am analizat unora dintre ei profilele de pe rețeaua de socializare. Multora dintre ei nu le lipsește suita de poze făcute la munte, în mediul în care ar fi trebuit să își ducă și traiul micuțul patruped executat mișelește de cică niște vânători (care sunt ageamii ăia care nu nimeresc cu tranchilizantul dar în schimb ochesc din prima cu glonțul?). Taman ei s-au găsit să le țină partea călăilor. Vedeți? Asta este societatea românească în care trăim. Una plină de ipocrizie, ignoranță și nesimțire. Un mediu nociv, plin de pestilențialitate, în care ne bălăcim precum porcii și trăind cu speranța că noi suntem cei mai cei între cei mai cei nedorind a accepta că de fapt și de drept greșim la greu atunci când luăm, în superficialitatea ce ne caracterizează decizii peste decizii cu efect pe termen mediu sau lung.

Priviți imaginea de mai jos și veți înțelege la ce mă refer.

 
http://giphy.com/embed/l0HlxuLArkGP83wRy

via GIPHY

Nu-i așa că lucrurile nu mai par atât de simple? A cui e vina? A noastră, sau a patrupedului plecat în căutare de hrană, ori debusolat complet de transformările mediului în care și-au traiul nestingheriți mulți dintre înaintașii lui? Cum mama măsii să nu vină animăluțele pădurii în orașe când idioții de la administrațiile locale permit distrugerea pădurilor pentru a oferi spații pentru ridicarea de diverse construcții ca alți tembeli, culcați normal și treziți bazați a doua zi, să aibă căcăstoarea direct în pădure?

Sincer să fiu, nu prea cred în povestea că ursulețul respectiv era turbat. Și că, luând in calcul acest aspect, lichidarea lui este justificabilă. Turbarea poate fi cel mult una simbolică și generată de imposibilitatea unei altei reacții din partea patrupedului în fața agresivității animalice afișate tocmai de cea mai ”inteligentă” ființă de pe planetă (că așa s-a autoproclamat omul și în virtutea cărei calități tot acționează și distruge mediul înconjurător și decide asupra vieții celorlalte viețuitoare fără a ține cont că de fapt ale au fost lăsate de Creator cu un scop anume pe lumea asta).

Pe de altă parte, societatea românească actuală, una încremenită în proiectul lenei și puturoșeniei denumit generic ”Asta e, m-avem ce-i face!”, se tot încăpățânează în prostia ei pe loc repaus să ia tot ce e mai rău de la mediul occidental, nedorind să preia și metodele acesteia, pozitive evident, în ceea ce privește protecţia mediului.

Un exemplu grăitor mai jos:

 

E chiar atât de geu să învățăm de la alții? Se pare că da. Atât timp cât în fruntea instituțiilor abilitate, în cadrul echipelor aflate pe teren se află câte un Dorel, sau mai mulți, numit mai mult politic și nu un manager profesionist care ar ști, în situații de criză, cum să reacționeze.

Așa că să nu ne mire că și de acum încolo vor mai apărea tot felul de știruțe-bombă în care Trahanache și Dandanache, Farfuridi și Brânzovenescu cu onor Pristanda – ofițerul aflat în slujba lor și nu a cetăţeanului se vor da în grotescul spectacol specific celor care se pricep la orice, mai puțin la treburile pe care sunt puși să le administreze.

E societatea românească din prezent. Acum rămâne să decidem cărui prezent aparține. Că numai secolului al XXI-lea nu…

Să auzim numai de bine?

 

Fumigena lui Ghiță

Pute destul de rău gulguta asta, fumigena/petarda lansată deunăzi de Ghiță retevistu’. Ceva e putred în toată tărășenia cu plagiatul lui Koveși, mai ales că în cârdășie s-au înhăitat deopotrivă și ăi din stânga scenei politice, cât și cei aflați în conflict deschis cu primii nominalizați. Altfel, nu îmi explic determinarea, la unison cu ”dușmanii” ei de clasă, a focoasei Udrea, ”mironosița” Lenuța ce vrea mai nou să cunoască viața de cămin studențesc (dorul de ceva ”prospătură”, bănuiesc) în a o vedea pe Codruța cu cătușele, fie ele și morale, pe mâini.

Tot analizând știrea asta maimuță, la care au pus rapid botul demoazelele și limbiștiriștii României și citind ba una, ba alta, ajung la trista și alarmanta concluzie că derbedeii corupției autohtone, mafia, care de 26 de ani încoace fură România cu o nesimțire crasă și un tupeu fantastic deopotrivă, a dat semnalul” jihadului” împotriva DNA. E și normal să reacționeze astfel, luând în calcul pericolul de dincolo de” orizontul evenimentelor”, hăul găurii negre spre care sunt împinși vertiginos de legea gravitației anticorupție. Așa că, în aceste momente, critice pentru ei, nu mai contează cum, cu ce și mai ales până unde sunt dispuși mafioții din spațiul mai puțin vizibil al societății prezentului să meargă.

Trist e că, din toată porcăria asta mediatizată, din tot rahatul înghițit cu lingura de către jurnaliștii lu’ pește prăjit și defecat din nou spre consum, cu cosmetizările de rigoare, publicului deja robotizat și glutamatizat peste măsură, oamenii normali au cel mai mult de pierdut. Și mai trist e că cei din urmă au ales drumul întortocheat al spiralei tăcerii, transformându-se într-o activă majoritate tăcută, lăsându-i pe cei infectați cu sindromul Stockholm să le decidă lor și copiilor lor viitorul.

Ce-ar mai fi de spus la final? Că ne așteaptă o toamnă incendiară, cu lupte tot mai acute, multe dintre ele de fațadă, pentru prostime și cu un singur învingător: aceeași clică de parveniți cameleonici din punct de vedere politic, manevrată abil din umbră de meschinii păpușari ai mafiei ce își vede liniștită de viața ei pe spinarea fraierilor care cred că tot ceea ce zboară se mănâncă.

Suntem, mai rău ca în Epoca de piatră, sincer vă spun…

Să auzim numai de bine?