Noaptea minții

Încă o dată teoriile specialiștilor în gândirea noii generații angajați de corupții și de hoții instaurați la butoane în România în decembrie 2016 se dovedesc a fi adevărate. PSD-ALDE, monstruoasa coaliție, formată evident pe baza intereselor comune întru salvarea propriilor piei de furcile caudine ale DNA și ANI, își continuă triumfalul marș spre distrugerea principiilor ce asigură buna funcționare a sistemului democratic.

Nu stau să fac apologia a ceea ce înseamnă ideea de democrație, îmi vine să vărs când trebuie să citez din tot felul de corifei care și-au dat cu părerea de-a lungul deceniilor pe tema în speță. Și oricum sunt adeptul practicii decât al teoriei. Cât despre specialiști și priceperea lor…

Am avut posibilitatea în schimb să trăiesc bune perioade de timp în alte dimensiuni sociale europene și poate de aceea am o aversiune aparte față de originalitatea clasei politice autohtone în a propăși conceptele ce își au originea taman în agora Antichității.

De aceea mă irită și mă scoate din minți jemanfişismul și miserupismul conaționalilor mei. Atât a celor care comit ilegalități și ajung să dea exemple de modele europene atunci când vine vorba de justificarea mânăriilor și măgăriilor comise, uitând nivelul cu mult superior valoric al sistemelor luate drept exemplu. E ca și cum ai da un examen și ai copia ca nesimțitul cu tot cu adnotări și cu trimiteri către note bibliografice, bașca remarci din seria” Vezi figura, tabelul etc de la pagina…). Parlamentarii noștri, liderii ce guvernează România, cu precădere monștrii PSD-ALDE, fiind niște plagiatori de excepție, e și normal să avem de-a face cu niște compilații de texte americane, britanice, franceze, germane, un talmeș-balmeș ce lasă mereu loc de interpretare și de șanse pentru corupți și coruptibili de a scăpa basma curată.

Pe de altă parte, revenind la ideea din primul paragraf, de neînțeles totuși lentoarea și dezinteresul unei majorități sociale față de problemele de facto ale nației, față de pericolul în care se află democrația românească. Știau pe ce bazează derbedeii prezentului când s-au apucat de mârșăvii. Strategii israelienii cunosc, iată, mentalitatea boborenilor de la nord de Dunărea, știu foarte bine se pare cum să-i sfătuiască pe imberbii conducători ce metode trebuie să adopte aceștia pentru ca fraierii votanți să nu mai cârâie de fiecare dată când putreziciunile comise de corupți încep să-și facă efectele.

Și ce exemple care să confirme cele mai sus dacă nu reacția societății la cele relatate de media pe tema Justiției, la inechitățile sociale create de coaliția PSD-ALDE pe linia public-privat, în sfera pensiilor speciale care vin să confirme dictonul” Toți sunt egali în fața legii, dar unii sunt mai egali ca alții”, ori măsurile din Programul de guvernare rămase neîndeplinite:

Dacă mai adăugăm și lacrimile de crocodil ale celor care odinioară îl înjurau și îl trimiteau din nou în exil pe Regele Mihai și care acum, odată trecut Majestatea Sa în lumea drepților, nu mai prididesc a vorbi despre relația specială avută cu fostul Suveran, parcă și mare scârba și sila. Cât despre gândirea foștilor comuniști acum metamorfozați, de fațadă, în fani ai Regalității, grăitoare sunt imaginea statuii lui Mihai I de la Craiova, una plină de găinaț în timp ce aleșii pesediști și cohorta lor de bocitoare și de cocârjați îl comemorau precum și răspunsurile celor din urmă la întrebările reporterilor legate de prezența lor la miting:

 

Da, știu ce veți spune că pun botul la orice știre luată de pe te miri ce site. Sincer să fiu nu îmi pasă dacă gândiți astfel. Decât să fac parte din marea mulțime a pulimii lui Tăriceanu&Co., mai bine cu ideile mele despre realitățile resimțite prin toți porii ființei.

România pare a fi intrat într-o comă profundă, într-un lung somn al rațiunii. Pentru ea, ziua acțiunii și determinării s-a încheiat. Anestezia administrată de clasa politică, somniferul pregătit în laboratoarele specialiștilor în manipulare își produc efectele. Pâcla ce s-a așezat peste gândirea rațională cu greu va mai putea fi înlăturată. Istoria ne-a arătat de-a lungul existenței poporului că acestuia, mai devreme sau mai târziu, i s-a urât cu binele și atunci și-a executat cu sânge rece liderii ce l-au adus pe culmile progresului.

De aceea orice încercare a unora sau altora mai corecți și mai cinstiți, cu dragoste, reală nu de fațadă, față de de țară și de popor de a schimba lucrurile și de a le îndrepta sunt sortite eșecului. Căci comoditatea și apetitul pentru pomeni sunt cele care dictează și fac ordinea în societatea românească din prezent. Iar liderii politici știu asta.

Prin urmare, dormi națiune română în continuare! Totul e bine, totul e roz și perfect! Mai dă-i dracului pe nemți, francezi și englezi sau americani. Ei” ie” proști și” nu știe” ce înseamnă normalitate. Tu ești buricul pământului!

Totuși cum de-i înjuri și îî faci albie de porci, dar îți place la nebunie să te tot duci în vacanțe pe acolo, pe la ei?

Hai sictir!

Anunțuri

Somnul ratiunii unei natiuni ancorate in virtual si colcaiala monstrilor din real

Ciordache si ai lui vor reusi sa-i faca pe plac junelui fante Mustaciosul din Teleorman. Si asta pentru ca strategii israelieni platiti regeste de catre seful Teleormanistanului le-au dat cheia succesului oricarui demers initiat in Legislativ.
Atunci cand se vehiculau primele date din culisele intalnirii capilor PSD cu strategii respectivi, au fost numeroase voci care au contestat viabilitatea planurilor de actiune.
Nu are sens sa reluam problema. Ne ramane doar amaraciunea de a constata cat de mult adevar contineau analizele israelienilor cu privire la capacitatea poporului roman de a mai reactiona la diversele marsavii.
Ce dovada mai graitoare doriti daca nu numarul protestatarilor prezenti in strada pentru a contesta deciziile lui Ciordache &Co., ciobanismele lui Serban Nicolae, misogismele ~masculilor de tip alfa~ din politica damboviteana samd.
Suntem tot mai putini ca numar cei care sanctionam in plan real nemerniciile alesilor neamului. Preferam sa le dam la gioale derbedeilor doar in plan virtual printr-un ~Share~ ori te miri ce altceva.
Ceea ce in spatiul real se traduce printr-un perpetuu somn al ratiunii unei natiuni prea ocupate cu traiul de zi cu zi si mult prea anesteziata de falsele promisiuni ale unui program electoral nesustenabil.
Catre ce ne conduce acest somn al ratiunii? Catre succesul deplin al acestor monstri ce ne conduc tara.
Trist si totusi atat de adevarat!
Si inca un lucru pe care niciunul dintre corifeii presei contemporane nu vrea sa-l accepte: Invocarea numelui presedintelui. Inainte de a face un apel catre Cotroceni si a-i cere liderului Palatului sa ii urecheze si sa ii trimita la gunoi pe derbedei, ar trebui sa inteleaga ca atributiile acestuia sunt limitate constitutional printr-o lege pe care majoritatea societatii a votat-o tembelizata prin  mesajele extrem de mobilizatoate transmise en-gros de tembeliziuni in 2003.
Tot prin Constitutie, romanilor le este interzis sa se apuce si  de organizarea vreunui referendum care poate pica greu la stomac smecherilor din aparatul de conducere al natiei.
Altfel spus: ce-si face omul cu mana proprie nu lucru manual se cheama ci mai degraba crasa prostie cu efecte nu tocmai benefice pe termen mediu si lung. Romania care merge la vot si voteaza mecanic de fiecare data este exemplul cel mai graitor in acest sens…

NU TREBUIE UITAT: Regele Mihai vs PSD – 25 Decembrie 1990 & 7 Octombrie 1994

Regele Mihai I a fost întors la începutul anilor ’90 din drumul către țara sa, din care a fost izgonit în 1947 de comuniștii lui Petru Groza&Co. de nenumărate  ori de către reprezentanții eșaloanelor doi și trei ale ”defunctului” PCR, cu largul concurs al activiștilor și securiștilor în vână în acele tulburi momente post-ceaușiste.

Era de înțeles înverșunarea trepădușilor din structurile inferioare ale partidului unic, privirea plină de groază a securiștilor ce își vedeau cu toții amenințate planurile de nimicire a României, efecte pe care le întâlnim în prezent, în condițiile în care revenirea la putere a fostului monarh s-ar fi soldat cu anularea intereselor obscure de grupuri și grupulețe cu tentă mafiotă puse pe hăpăit averea obștească confiscată de la comuniști.

Nu sunt monarhist, nu susțin nicio cauză politică directă. Doresc doar să vă prezint faptele așa cum s-au petrecut ele în acele zile, mai ales că asistăm acum, la nicio zi de la decesul Majestății Sale la tot felul de ieșiri publice,udate din plin cu lacrimi de crocodil, ale celor care în urmă cu 25-27 de ani îl dădeau în șuturi afară din țară.

Așa că, orice intervenție publică a turnătorilor la Securitate, a trepădușilor nomenclaturiști metamorfozați în prezent în prieteni ai Casei Regale, nu poate fi catalogată decât ca fiind drept o mare insultă la adresa acestui conducător care chiar și-a iubit țara.

Priviți imaginile și atât.

Cât despre reacția lui Ion Iliescu din acele timpuri, elocvente sunt mărturiile unor apropiați care arată starea continuă de nervozitate ce îl măcina pe fostul șef de județeană auzind de intenția fostului suveran de a reveni în țară.

Răzvan Theodorescu, relata la un moment dat, în 2015, într-un documentar Digi 24, despre o discuția purtată cu fostul președinte Iliescu.

”S-a aflat imediat că vreau să dau acest lucru, era ziua de Crăciun, nu uitaţi, am primit un telefon de la Ion Iliescu, care mi-a spus: „Am auzit că vrei să dai nişte imagini”. Am spus: „Da. De ce?”. Domnul Iliescu, extrem de urban, în relația cu mine, m-a întrebat: „Poți să-mi explici de ce?”. „Am să vă explic, ca istoric: pentru că s-a întâmplat”. Preşedintele a spus: „Te-aş ruga, totuşi, e Crăciunul, să nu îi tulburăm pe români”, mărturisea acum doi ani Răzvan Theodorescu, citat de Digi24.

Ulterior momentului decembrie 1990, tonul relațiilor noilor emanați politic de la București și Casa Regală s-a mai temperat, întrucât noua clasă politică a României a avut grijă ca prin noua Constituție cea din 1991 cu actualizările din 2003 (vezi articolul 152 al Legii Fundamentale) să interzică vreo intenție a cuiva de a mai deschide vreodată cutia Pandorei pe care stă scris: Monarhie, sau Republică.

Prin urmare, analizând acest meci Casa Regală a României – clasa politică postdecembristă nu ne alegem decât cu un amar gust și cu o stare generală de silă, constatând câți prieteni începe acum să aibă regretatul Rege în linia inamicilor de odinioară.

Trist și totuși atât de adevărat…

Siderația zilei: Mândria de a fi…fraier

geolucianTrăim vremuri din ce în ce mai maronii. Sau gri, dacă preferați o altă comparație. Oricum am privi actualitatea, nu e deloc de bine. Oricât am incerca sa cosmetizăm informațiile ce ne bombardează, negativ, din orice punct al țărișoarei noastre. De parcă de undeva de acolo dintr-un invizibil univers cineva încearcă să ne trezească din beția originalei democrații în care colcăim din 1990 încoace.

Nu sunt mari diferențe între ceea înghițeam cu lingura imediat după 22 decembrie 1989. Nu sunt mari schimbări nici la vârful societății, de acolo de unde se tot trag hățurile mai spre ”hăis” decât spre ”cea”. Sunt tot ăia de dinainte, metamorfozați în mielușei ce nu mai pot de dragul nației în fața căreia ies cu fiecare ocazie și debitează tot felul de idioțenii. Care mai de care mai abracadabrante. Si culmea boborenilor, minoritarilor, le cam place în timp ce majoritatea se…complace.

În acest răstimp, trista realitatea ne faultează din plin. Companiile publice de transport aerian și feroviar sunt în colaps, cu investiții sublime dar care lipsesc cu desăvârșire (ca să citez și să parafrazez din Caragiale), de parcă interesul este acela de a pune pe butuci infrastructura de transport a României. Întru beneficiul, evident, al anumitor cercuri obscure din anturajul decidenților politici.

Salariile scad, în uralele anumitor categorii sociale care cred contrariul și brașoavele vândute prin tembelizoare de foștii pupincuriști ai lui Vadim, extremiști de dreapta ce pozează acum în salvatorii nației. Standardul existenței de zi cu zi scade, toate cheltuielile cresc. Dar toți sunt preocupați de…tâmpeniile cu statul paralel și mișcările sorosiste, ignorând o vorbă mare din popor cea cu hoțul care strigă: Hoțul!

În același timp, oamenii legii și-o fură original. Cu largul concurs al legilor și al legiuitorilor care le creează. Nu există zi în care să nu aflăm cum un polițis e ultragiat de către derbedeii societății, mâinile fiindu-i legate de către nemernicii din Stâna cocoțată pe Deal.Dacă mai luăm în calcul și mărinimia politicienilor față de pușcăriașii notorii s-a dus naibii toată siguranța noastră cea de toate zilele.

De fapt, dacă stăm nițel, înainte de a da cu parul și de-a-i acuza pe nemernici de amatorism etc, aceștia știu exact ce urmăresc. Și nu e vorba numai de acoliții lor din lumea interlopă, ori cu conexiuni în această zonă neagră a societății. Planurile vizează ceva mai mult de atât. Un popor bolnav, needucat, ce trăiește de o zi pe alta, într-un perpetuu climat de nesiguranță, atât la propriu cât și la figurat, este extrem de ușor de manipulat.

Prin urmare, nu ne mai rămâne decât să ne pregătim pentru marele dezastru pe care imberbii zilei îl patronează și spre care merg triumfal, mândri nevoie mare, conștienți că vina, deși le apaține, oricând va fi a  celor care nu vor binele țării. Pentru că prostimea e prea ocupată cu alte mărunțișuri și mici găinării cotidiene ca să realizeze cine trebuie executat și trimis la ghena istoriei.

Trist și totuși atât de adevărat!

semnatura

 

Tara si oamenii ei, prizonieri la derbedei

geolucian1De vreo 27 de ani de zile, dar cu precădere mai ales după pierderea Cotroceniului de către PSD în decembrie 2014, asistăm şi trăim totodată pe viu un tragic şi comic în acelaşi timp scenariu (prin repetitivitatea unor fapte şi situaţii specifice epocii fanariote şi ale celei descrise cu atâta realism de către autoexilatul Caragiale). Un scenariu pe care foarte puţini şi l-ar fi imaginat în zilele fierbinţi ale unui alt decembrie 1989 de această dată. Dacă ar fi ştiut cu toţii, aceia ce şi-au dat viaţa pentru un viitor mai bun şi mai luminos ce urgie va să vie după împuşcarea acum regretatului de către mulţi, Nicolae Ceauşescu. Dar, vedeţi voi, nu degeaba nu ştim ce va urma. Căci unde ar mai fi factorul surpriză al viitorului.

E drept că destinul şi-l mai conturează şi omul prin propriile forţe. Asta dacă mai are un dram de luciditate în acţiunile ce-i determină liniştea existenţei. Numai că, hilar sau nu, în loc de progres, societatea omului nostru, al românului, o ia la vale cu o viteză ameţitoare, dărâmând totul în cale, ţinând morţiş să confirme dictonul cu poporul încăpăţânat ce nu vrea să înveţe din greşelile trecutului.

Undeva prin 1989, inclusiv celebrul Silviu Brucan, constata optimist că nu ne desparte prea mult de Occident şi nivelul de trai de acolo, de viaţă dusă de vestici, americani, japonezi etc. Săracul Brucan avea să-şi recunoască amarnică înfrângere ceva ani mai târziu constatând că, în loc să o ia înainte spre bunăstare, poporul român a dat înapoi spre Evul Mediu, însetat şi prea ocupat cu plătitul poliţelor.

În plus, Brucan nu avea de unde şti că în fruntea neamului se vor perinda pe rând nu valori precum cehul Havel sau polonezul Walesa ce au contribuit, fie vorba între noi, la stabilirea unui clar curs întru dezbărarea de vechile obiceiuri/obiceie comunistoide. Mă puteţi înjura, mă puteţi contra cu tot felul de contraexemple însă trebuie să fiţi şi voi, ca şi mine, mai realişti, dincolo de mândria de a fi români.

Da, sunt mândru că trăiesc într-o ţară precum România. Sunt mândru de mulţi dintre cei purtători de buletin tricolor şi vorbitori de limbă română adevărată şi curată. Mă înfurie şi mă deranjează însă trântorii şi nonvalorile ce au ajuns să ţină la arest o ţară întreagă doar pentru a le fi bine lor şi progeniturilor ieşite din născătoarele lor (aici are o mare vină şi marea masă a intelectualilor şi a celor care se cred intelectuali, a corporatiştilor, a studenţilor – sistemul educaţional precar şi extrem de nociv îşi face din plin datoria -, devenită tot mai jemanfişistă şi mai miserupistă de la un scrutin la altul, de parcă nu ar fi viitorul ei în joc).

Da, doamnelor şi domnilor! România este o ţară arestată cu cătuşele pe mâini şi cu puşcoaiele îndreptate către ea. Culmea e că mulţi încuiaţi şi tembelizaţi de către tembeliziunile de casă coordonate de Varanul Voiculescu, Sebastian Ghiță &Co. susţin în urale execuţia propriei ţări. Şi cum ar putea să o facă atât timp cât mintea lor este înceţoşată şi glutamatizată informaţional cu tot felul de gulgute otrăvite, cu tot felul de teorii conspiraţioniste, fumigene lansate de hoţii şi derbedeii ce au pus mâna pe putere în 1989 pentru a putea fura în continuare în linişte?

Trist e că nici nouă generaţie nu e mai brează. Dincolo de faptul că rândurile ei sunt tot mai subţiri şi se împuţinează de la ciclu la ciclu, dincolo de faptul că îşi doresc scriptic o ţară că afară, nimeni nu a avut interesul în şcoală să îi înveţe câte ceva. Li s-a inoculat, greşit, ideea că ei sunt cei mai buni, cei mai deştepţi, li s-a indus şi impus spiritul de turmă şi ignorare a realităţii. Şi de aici la realitatea cruntă din prezentul 2017 şi al anilor ce vor veni nu mai e decât un mic pas pe care noua generaţie nepăsătoare îl face hlizindu-se că proasta satului ajunsă prima dată într-un târg la oraş.

Nu sunt ei de vină. Tocmai părinţii, cei care îi tot apară şi îi ţin sub fusta protectoare a mămicii sunt cei în culpă. Şi, din nefericire, şanse slabe să se schimbe ceva la acest nivel. Aşa se face că, deşi au avut şansa să elibereze ţară din arestul derbedeilor, s-au pişat practic pe ea şi au susţinut prin boicot menţinerea la putere a comuniştilor metamorfozaţi lupeşte în democraţi, a analfabeţilor cu multe diplome universitare la activ şi a urmaşilor foştilor nomenclaturişti cu averi colosale cu toţii asemeni boierilor de odinioară.

Să mai spunem ce rol avem noi, plebea şi falsa clasă de mijloc a societăţii româneşti din acest mirific secol al XXI-lea? Pe vremuri se identifică, rolul, prin ideea de iobăgie. Starea de fapt şi de drept pentru populaţia acestor plaiuri de pe la finalul Imperiului Roman şi până pe la 1861. Cam tot pe acolo, ideologic şi mental, bântuie poporul român în prezent. Un popor etern condamnat de către destin să îşi trăiască anii de temniţă în care a tot fost ţinut de-a lungul veacurilor.

Să mai auzim de bine?

Nu prea cred…

Arest plăcut nație română tembelizată. Văd că îţi cam place starea asta mai mult masochistă decât sadică în care îţi duci existenţa ta milenară…

 

semnatura

Tristul adevăr: SISTEMUL există și nu a fost inventat de Băsescu ori Iohannis!

Era de așteptat ca programul de guvernare PSD, ăla de i-a tâmpit pe românașii glutamatizați și le-a indus fantasmagoric ideea că o vor duce mult mai bine odată ce votul lor va ajunge în contul foștilor comuniști metamorfozați lupește, să fie unul nesustenabil.

Practic, ăștia de-au ajuns acum la butoanele României nu au făcut altceva decât să preia modelul Ceaușescu din decembrie 1989, cel cu 100 de lei în plus la alocația copiilor. Deci, nimic nou. Trist e că foarte puțini mai conștientizează că practic nimic nu s-a schimbat în România din 1989 încoace. Sub alte înfățișări, la conducere se află aceiași uniți în crezul și-n nesimțirea, zicem noi, caracteristice partidului unic ce a cârmuit țara din 1947 încoace.

Tot vechea guvernare e vinovată pentru relele din prezent. Tot vechea moștenire și implementații în SISTEM de către Băsescu și ai lui, sub comanda lui Soros nu ne lasă să trăim.

” Băi, jmecherilor, nu v-ați plictisit să tot băgați în heavy-rotation ca la radio aceleași rahaturi?”

Infantilizații de la guvernare uită câteva aspecte esențiale legate de BINOM, SISTEM etc. Ei înșiși sunt produsele acestor entități. Pentru că, să fim serioși, care entitate de genul celor menționate anterior ar fi atât de fraieră ca să lase pe alții în frunte, la furat? Realitatea este una crunt de dură: în instituțiile în care programul de guvernare (partea cu salarizarea și alte beneficii) se aplică cu prioritate sunt aceleași specimene ce odinioară participau la instructajele PCR și UTC întru proslăvirea” părinților” tuturor românilor. Dacă o parte dintre ei a dat colțul, în loc au fost aduși tot de-ai lor, indivizi la fel de rapace și la fel de hămesiți în a suge din visteria poporului. Aia la care contribuim cu toții și pe baza căreia își construiesc periodic porcii SISTEMULUI planul propriu de guvernare, fie că e de dreapta, ori de stânga. La fel de porci sunt cu toții. Altfel, pe alocuri am mai fi zărit și noi că se schimbă unele lucruri. Dar: TAROM-ul merge din ce în ce mai prost, CFR-ul se reîntoarce în era locomotivelor cu aburi iar cât despre șosele, ce să mai zicem? În plus școala, e pe undeva pe la 1800 din punct de vedere al calității educatorilor și formatorilor. Cât despre spitale, e mai rău ca în timpul războaielor. Un lucru e bun: avem la farmacii că nu le mai știm nici numărul. Măcar atât să avem. Aaaaa, da!! Uitasem de supermarșeuri și hipermarșeuri. Că marfa e mult mai proastă calitativ e altă mâncare de pește. Bani să aibă românul. Că în rest cumpără orice. Că-i la ofertă.

În concluzie, de ce am trage speranțe că la guvernare va ajunge cineva dornic să schimbe în bine și care se va și ține de cuvânt? Nu are cum să o facă atât timp cât PCR (ăsta e adevăratul SISTEM) va continua să trăiască prin decidenții săi corupți și ușor coruptibili. E ca la fotbal: poate să vină antrenorul antrenorilor să facă performanță. Atât timp cât baza de lucru e învechită, mentalitatea liderilor e tipică cârciumarului și bișnițarului – componente atât de dragi SISTEMULUI, nu ai cum să evoluezi.

Și nici măcar PCR-ul nu se poate lăuda că a pus bazele SISTEMULUI. el există, oficial,  de la Jean Jacques Rousseau și al său ”Contract Social” încoace. Adică, de pe la 1762.

Tristul și durerosul adevăr…