Siderația zilei: Ziua în care am murit puțin

Trei ani au trecut, dragii mei, de când, în preajma acestei importate sărbători americănești, noi, românii ne plângem tinerii. Pe cei morți ”mulțumită ”determinării și implicării” autorităților statului în administrarea țării.

64+1 au murit în tragedia ce a cutremurat opinia publică de la noi în fatidica seară de 30 octombrie 2015.

De ce 64+1? Întrucât unul dintre cei răniți în urma acelui trist eveniment s-a sinucis ulterior scârbit de miserupismul troglodiților din fruntea acestei oarbe și jemanfișiste națiuni.

Ce avem, acum, la trei ani de la acel moment? Nimic!

Aceleași dezbateri, aceleași cuvinte lipsite gol și de sentimente. Aceleași ipoteze elucubrante din pasiunea poporului pentru conspirații și știri fantomatice (mulțumim lui Ion Cristoiu că ne-a ”cultivat” în anii de început ai ultimului deceniu din secolul trecut dragostea pentru sex, violență și teoria conspirației!)

Ce avem acum în 31 octombrie 2018? Aceiași tineri care își plâng prietenii pierduți în ”flăcările iadului” (după cum afirmă cu prostească seninătate partea societății ancorată în ”litera și spiritul” Sfintei Scripturi reinterpretate după bunul plac de liderii religioși ai bisericii). Îi avem pe aceiași tineri, dar nu numai!, care se pișă pe dreptul de vot, tineri care vor un miliard de drepturi și se bat cu pumnii în piept pentru ele, dar care uită cu desăvârșire de obligațiile pe care le au.

O țară încremenită pe veci se pare în mentalitatea și atitudinea de tip feudalo-medieval. Asta avem!

Citeam ieri un text al unui reputat jurnalist de la noi și despre paralela făcută cu tragedia din 15 aprilie 1989 petrecută pe Stadionul Hillsborough în Sheffield, Anglia, la un meci din semifinalele Cupei Angliei dintre FC Liverpool și Nottingham Forest FC, când o busculadă a cauzat decesul a 96 de oameni și rănirea a altor 766 de persoane. Doar presiunea publică a făcut ca, ulterior, să se descopere că principala vină pentru producerea incidentului a aparținut poliției, care a permis accesul unui număr prea mare de oameni în stadion. Au căzut capete importante din administrația engleză. Acei indivizi obtuzi, vinovați pentru tragedie, care au încercat de dragul postului ocupat să blocheze acțiunea investigatorilor au fost nevoiți să se recunoască în cele din urmă înfrânți. Mulţumită consecvenței opiniei publice.

O opinie publică activă și neobosită atunci când vine vorba de pedepsirea vinovaţilor. Caracteristică sublimă dar lipsită cu desăvârșire în cazul mioriticelor noastre plaiuri. Pornind de la teoria lui Brucan, mai avem mult de tras până când poporul român se va deștepta, deși sunt puține șanse să o mai facă. Mai avem mult până când cetățenii acestei țări vor conștientiza importantul rol pe care îl au în buna funcționare a societății, aruncând la gunoi celebra și cretina sintagmă: ”Asta e, n-avem ce face!”.

Din păcate, nu știu câți dintre noi vor mai prinde cele vremuri!

Până atunci, căci speranța moare ultima (și noi înaintea ei!), nu ne rămâne decât să ne plângem, la cel mai ipocrit mod cu putință morții. Ca mai apoi, a doua zi după comemorare, să ne schimbăm straiele și să ne întoarcem la viața de zi cu zi. Aia cu scandaluri ultramediatizate, cu discursuri care mai de care mai adormitoare și cu petreceri peste petreceri în spații cât mai insalubre și neautorizate de către pompieri. Cealaltă parte, stând la coadă la pupat de moaște și de pus bani în acatistele ce îi îmbogăţesc pe afaceriştii religioși ai momentului.

Între timp, noi, omenia și bunul simț mai mor un pic…

 

 

Drum bun și cer senin, dragii mei, oriunde v-ați afla!

Reclame

Piesa Zilei: Kelsea Ballerini – „Miss Me More”

Bun regăsit, dragii mei, la o nouă ediție a rubricii ”Piesa Zilei”, aici, la ”Siderat de Romania”. Sunt George Lucian și astăzi v-o prezint pe Kelsea Ballerini, o cântăreață de origine americană, cu ceva origini italienești pe linie paternă.

Adeptă a stilului country-pop, Kelsea intră în atenția producătorilor de muzică de peste Ocean și a stațiilor radio în 2014, la vârsta de 19 ani, când lansează și primul ei succes, „Love Me Like You Mean It„, ajuns NO.1 în topuri la data de 4 iulie 2015, a doua interpretă de muzică country care atinge această poziție cu piesa de debut, după Carrie Underwood cu „Jesus, Take the Wheel” în 2006.

Tot în 2015 îi apare își lansează și primul album The First Time, bine primit și acesta atât de către specialiști cât și de către fanii genului. De pe acest album mai cunoscute sunt piesele ”Dibs” și ”Peter Pan”.

Doi ani mai târziu, apare pe piață, Unapologetically, albumul cu numărul doi din cariera artistei. 

De pe acest album  vă prezentăm cel mai recent single, ”Miss Me More”, lansat pe data de 15 octombrie, al doilea extras de pe album, după „I Hate Love Songs” difuzat la radio din martie 2018.

La final, înainte de a vă lăsa în compania artistei, vă mai spunem despre colaborarea cu  The Chainsmokers alături de care a lansat în toamna acestui an”This Feeling„.

 

 

Zi frumoasă, dragii mei!

Drum bun și cer senin, oriunde v-ați afla!

 

Siderația Zilei: În an de Centenar, marș triumfal spre prăpastia uitării

Pe fondul unei tot mai pregnante indiferențe a majorității societății civile, asistăm la o continuă campanie, din partea autorităților statului, de măcelărire a tot ce a mai rămas din independența României. Aia  câștigată pe la 1877 de niște mult prea entuziaști conaționali ce visau, sub îndrumarea primului rege al țării, la un viitor minunat pentru urmașii lor. Amarnic aveau să se înșele mai târziu (Caragiale și Eminescu sunt doar două nume din literatură noastră ce au zugrăvit încă din acele vremuri prin cuvintele lor pline de tâlc realitatea dură cu care ne confruntăm și în prezent).

 

Trăim, acum în plin mileniu trei, senzații de deja-vu, momente din istoria noastră din acele vremuri ale paşoptismului, de parcă am fi niște corigenți eterni, niște mingicari ce au bătut terenul de sport în timpul orelor de curs sperând să treacă anul înșelând profesorul de istorie plagiind/furând ca nesimțiții  de la colegii  de bancă.

 

Oare cât vom mai retrăi istoria? Oare până când ne vom devora liderii ce vor binele țării? Săracii de ei Decebal, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza! De-ar  fi știut ei că poporul lor pe care l-au iubit  până-n ultima celulă a propriei ființe va rămâne un etern trib de îndoctrinați și încuiați, de nihiliști (mă refer aici la refuzul acceptării și prin urmare tendința de distruge orice ține de moștenirea culturală lăsată de înaintași), probabil s-ar fi lăsat păgubași. Numai că au iubit acest neam mai mult decât s-au iubit pe ei înșiși și s-au jertfit asemeni și morților din tranșee pentru un viitor mai bun.

 

Și ce avem acum? Cum le mulțumim pentru jertfă lor? Deschideți ochii și priviți în jur! Vă place ceea ce vedeți?

 

Dacă veți răspunde:” Nu, dar asta e, n-avem ce face!” vă mai rămâne doar o singură soluție. Să vă dați singuri un șut în dos și să vă aruncați în prăpastia uitării. Așa veți ajunge mai repede acolo oricum unde ați poposi la un moment dat mulțumită indiferenței voastre fără de margini!

 

Drum bun și cer senin, dragii mei, oriunde v-ați afla!

Piesa Zilei: Jon Huertas – Champion

Îl știm pe Jon Huertas mai ales pentru rolul Javier Esposito din serialul Castle. Puțini dintre noi l-au întâlnit însă din postura sa de cântăreț pentru care Espo s-a făcut remarcat mai ales în lumea underground a ”uptown funk-ului” de peste Ocean. Această minunată combinație de soul, jazz și r&b…

Jon Huertas a lansat în 2013 un interesant album Grown&Sexy, unicul LP din cariera sa muzicală, un disc pe care dorim să vi-l prezentăm și domniilor voastre aici, la ”Siderat de România”.

Pentru rubrica Piesa Zilei, am ales ”Champion”.

Dacă v-a plăcut cum sună, puteți asculta întreg albumul accesând contul  Soundcloud al artistului.

Până la o nouă reîntâlnire,

Drum bun și cer senin, dragii mei, oriunde v-ați afla!

O săptămână liniștită vă urează,

Piesa Zilei: Lenny Kravitz – It’s Enough

Bună dimineața și bine v-am regăsit la o nouă ediție ”Piesa Zilei” aici, la ”Siderat de România”. Sunt George Lucian și astăzi vin spre dumneavoastră cu o piesă de pe ”Rise Vibration”, recentul album ce poartă semnătura lui Lenny Kravitz. Discul, al 11-lea din cariera artistului, a fost lansat acum o lună, pe 7 septembrie.

 

De pe acest album, pentru voi, dragii mei, vă propun piesa ”It’s Enough”, (primul extras pe single, lansat în mai 2018)   scrisă în același stil inconfundabil cu care ne-a obișnuit Leonard Albert Kravitz: unul care sună un pic ”retro” cu influențe multiple ce pornesc din zona folk și se termină undeva în sfera rock-ului psihedelic. Amintim din lunga listă a genurilor combinate de Lenny doar funk-ul, ul, blues-ul și jazz-ul.

Înainte de a vă ura audiție plăcută, vă mai propunem de pe acest album și piesele ”Low” dar și „Johnny Cash„, un tribut pentru marele artist al muzicii country.

Pe data de 6 mai 2019, Lenny Kravitz vine la Cluj-Napoca într-un concert din cadrul turneului de promovare a ultimului său album. Așadar, grăbiți-vă pentru a vă cumpăra bilete de avion la preț redus și, evident, un loc cât mai aproape de scenă.

 

Până la următoarea întâlnire, la rubrica ”Piesa Zilei”,

Drum bun și cer senin, dragii mei, oriunde v-ați afla!

 

 

Piesa Zilei: Tribalistas – Já Sei Namorar

Bun regăsit, dragii mei, la o nouă ediție a rubricii ”Piesa Zilei” aici la ”Siderat de România”!

 

Pentru astăzi, în prag de weekend, v-am pregătit o piesă din 2002 a trupei braziliene Tribalistas de pe unicul lor omonim album.

 

Já Sei Namorar, în traducere liber-acceptată, ”Știu cum să iubesc”, a reprezentat  una din preferințele ascultătorilor muzicii de bună calitate din întreaga lume, deși radiourile nu prea s-au înghesuit la acea vreme să o difuzeze.

 

Totuși, chiar și acum la mai bine de 16 ani de la lansare,  Já Sei Namorar stârnește la fel de multe emoții precum în 2002.

De notat înainte de a vă lasa în compania Marisei MonteArnaldo Antunes și Carlinhos Brown că piesa a apărut  pe coloana sonoră a jocului FIFA 2004.

De pe albumul Tribalistas vă mai recomandăm încă o piesă la fel de frumoasă: Velha Infância.

Audiție plăcută!

Până la o nouă întâlnire, aici, la ”Siderat de România”,

Drum bun și cer senin, dragii mei, oriunde v-ați afla!