Căpăstrul, CADOUL mafiei politico-economice pentru democrația din România

Acum un an și un pic, tânăra speranță a României afișa cu nonșalanță pe rețelele de socializare mesaje de” încurajare” celor care ar fi trebuit să meargă la vot. Ne aducem cu toții aminte de abracadabrantele ipostaze în care s-a complăcut noua generație în decembrie 2016, în momentul în care simpla ei alegere politică ar fi putut însemna vremuri ceva mai normale pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, dar conduse de niște cioflingari și puși pe căpătuială lideri politici.

Se apropie cu pași repezi finalul lui 2017. Un an diabolic, nebun, rezultatul unui pact cu Necuratul și Doamna cu Coasa dacă e să ne luăm după evenimentele ce au marcat definitiv societatea românească. O societate tot mai dezbinată, tot mai indiferentă și tot mai îngrijorată de ziua de mâine.

Practic, nu mai e nicio diferență față de trecut. Poate doar din punct de vedere tehnologic lucrurile să stea altfel. Însă, evaluând toate datele problemei majore cu care se confruntă cetățenii României în plin mileniu al luminării și al dezvoltării, nu ne situăm prea departe de momentele robiei din Evul Mediu, de perioada atât de trist și frumos totodată zugrăvită de Caragiale în Operele sale. Ceea ce trăim la ora actuală nu este altceva decât un melanj de momente și situații din istoria noastră ca neam, lecții de istorie pe care nu am vrut să le învățăm și să le înțelegem pentru a putea merge mai departe.

Nu are sens să intrăm în detalii. Vă invit la o lectură mai serioasă a paginilor de istorie a poporului român, a cărților de specialitate, editate unele dintre ele acum un secol, privind psihologia poporului și apoi la o proiecție a ideilor extrase din respectivele lucrări asupra prezentului.

Nu-i așa că atitudinea multora din rândul tinerilor secolului al XIX-lea o regăsim și la jemanfișiștii ce și-au slobozit în decembrie 2016 ignoranța și prostia în capul bietei Românii? Același stil miserupist al protipendadei de odinioară îl reîntâlnim și la generația cluburilor și barurilor din prezent. Ca să nu mai amintesc de” intelectualismele” nonvalorilor de tip Chirițoaia promovate de tembelii producători din mascarada ce poartă cu emfază titulatura de showbiz.

La nivel politic, de la Decebal încoace, numai intrigi, interese și trădări majori. Cum am avut parte de un lider mai înstărit dornic să ne scoată din rahatul pestilențial în care ne bălăcim, cum îî dăm în cap și îl căsăpim. Nici măcar în ceasul al 12-lea nu suntem în stare să îî punem la zid pe mișei și să îî trimitem la ghena istoriei. Ne complacem, există și reglementări în psihiatrie pe tema asta, în eterna și fascinanta relație bolnăvicioasă cu răii și derbedeii.

De aceea, perspectiva lui 2018 este una extrem de sumbră în ceea ce privește România și viitorul ei. Căci atât timp cât ăștia de și-au slobozit prostia în capul României în momentele decisive pentru democrație și normalitate nu fac altceva decât să dea din gură în virtual, nimic nu poate fi de bun augur.

Așa că bucurați-vă din plin oameni dragi de clipele acestea ale libertății. Poate fi chiar ultimul Revelion în bătuta și violata democrație, în libertate. În atelierele statului mafioto-politic se lucrează de zor la definitivarea căpăstrului…

 

Anunțuri

Noaptea minții

Încă o dată teoriile specialiștilor în gândirea noii generații angajați de corupții și de hoții instaurați la butoane în România în decembrie 2016 se dovedesc a fi adevărate. PSD-ALDE, monstruoasa coaliție, formată evident pe baza intereselor comune întru salvarea propriilor piei de furcile caudine ale DNA și ANI, își continuă triumfalul marș spre distrugerea principiilor ce asigură buna funcționare a sistemului democratic.

Nu stau să fac apologia a ceea ce înseamnă ideea de democrație, îmi vine să vărs când trebuie să citez din tot felul de corifei care și-au dat cu părerea de-a lungul deceniilor pe tema în speță. Și oricum sunt adeptul practicii decât al teoriei. Cât despre specialiști și priceperea lor…

Am avut posibilitatea în schimb să trăiesc bune perioade de timp în alte dimensiuni sociale europene și poate de aceea am o aversiune aparte față de originalitatea clasei politice autohtone în a propăși conceptele ce își au originea taman în agora Antichității.

De aceea mă irită și mă scoate din minți jemanfişismul și miserupismul conaționalilor mei. Atât a celor care comit ilegalități și ajung să dea exemple de modele europene atunci când vine vorba de justificarea mânăriilor și măgăriilor comise, uitând nivelul cu mult superior valoric al sistemelor luate drept exemplu. E ca și cum ai da un examen și ai copia ca nesimțitul cu tot cu adnotări și cu trimiteri către note bibliografice, bașca remarci din seria” Vezi figura, tabelul etc de la pagina…). Parlamentarii noștri, liderii ce guvernează România, cu precădere monștrii PSD-ALDE, fiind niște plagiatori de excepție, e și normal să avem de-a face cu niște compilații de texte americane, britanice, franceze, germane, un talmeș-balmeș ce lasă mereu loc de interpretare și de șanse pentru corupți și coruptibili de a scăpa basma curată.

Pe de altă parte, revenind la ideea din primul paragraf, de neînțeles totuși lentoarea și dezinteresul unei majorități sociale față de problemele de facto ale nației, față de pericolul în care se află democrația românească. Știau pe ce bazează derbedeii prezentului când s-au apucat de mârșăvii. Strategii israelienii cunosc, iată, mentalitatea boborenilor de la nord de Dunărea, știu foarte bine se pare cum să-i sfătuiască pe imberbii conducători ce metode trebuie să adopte aceștia pentru ca fraierii votanți să nu mai cârâie de fiecare dată când putreziciunile comise de corupți încep să-și facă efectele.

Și ce exemple care să confirme cele mai sus dacă nu reacția societății la cele relatate de media pe tema Justiției, la inechitățile sociale create de coaliția PSD-ALDE pe linia public-privat, în sfera pensiilor speciale care vin să confirme dictonul” Toți sunt egali în fața legii, dar unii sunt mai egali ca alții”, ori măsurile din Programul de guvernare rămase neîndeplinite:

Dacă mai adăugăm și lacrimile de crocodil ale celor care odinioară îl înjurau și îl trimiteau din nou în exil pe Regele Mihai și care acum, odată trecut Majestatea Sa în lumea drepților, nu mai prididesc a vorbi despre relația specială avută cu fostul Suveran, parcă și mare scârba și sila. Cât despre gândirea foștilor comuniști acum metamorfozați, de fațadă, în fani ai Regalității, grăitoare sunt imaginea statuii lui Mihai I de la Craiova, una plină de găinaț în timp ce aleșii pesediști și cohorta lor de bocitoare și de cocârjați îl comemorau precum și răspunsurile celor din urmă la întrebările reporterilor legate de prezența lor la miting:

 

Da, știu ce veți spune că pun botul la orice știre luată de pe te miri ce site. Sincer să fiu nu îmi pasă dacă gândiți astfel. Decât să fac parte din marea mulțime a pulimii lui Tăriceanu&Co., mai bine cu ideile mele despre realitățile resimțite prin toți porii ființei.

România pare a fi intrat într-o comă profundă, într-un lung somn al rațiunii. Pentru ea, ziua acțiunii și determinării s-a încheiat. Anestezia administrată de clasa politică, somniferul pregătit în laboratoarele specialiștilor în manipulare își produc efectele. Pâcla ce s-a așezat peste gândirea rațională cu greu va mai putea fi înlăturată. Istoria ne-a arătat de-a lungul existenței poporului că acestuia, mai devreme sau mai târziu, i s-a urât cu binele și atunci și-a executat cu sânge rece liderii ce l-au adus pe culmile progresului.

De aceea orice încercare a unora sau altora mai corecți și mai cinstiți, cu dragoste, reală nu de fațadă, față de de țară și de popor de a schimba lucrurile și de a le îndrepta sunt sortite eșecului. Căci comoditatea și apetitul pentru pomeni sunt cele care dictează și fac ordinea în societatea românească din prezent. Iar liderii politici știu asta.

Prin urmare, dormi națiune română în continuare! Totul e bine, totul e roz și perfect! Mai dă-i dracului pe nemți, francezi și englezi sau americani. Ei” ie” proști și” nu știe” ce înseamnă normalitate. Tu ești buricul pământului!

Totuși cum de-i înjuri și îî faci albie de porci, dar îți place la nebunie să te tot duci în vacanțe pe acolo, pe la ei?

Hai sictir!

Somnul ratiunii unei natiuni ancorate in virtual si colcaiala monstrilor din real

Ciordache si ai lui vor reusi sa-i faca pe plac junelui fante Mustaciosul din Teleorman. Si asta pentru ca strategii israelieni platiti regeste de catre seful Teleormanistanului le-au dat cheia succesului oricarui demers initiat in Legislativ.
Atunci cand se vehiculau primele date din culisele intalnirii capilor PSD cu strategii respectivi, au fost numeroase voci care au contestat viabilitatea planurilor de actiune.
Nu are sens sa reluam problema. Ne ramane doar amaraciunea de a constata cat de mult adevar contineau analizele israelienilor cu privire la capacitatea poporului roman de a mai reactiona la diversele marsavii.
Ce dovada mai graitoare doriti daca nu numarul protestatarilor prezenti in strada pentru a contesta deciziile lui Ciordache &Co., ciobanismele lui Serban Nicolae, misogismele ~masculilor de tip alfa~ din politica damboviteana samd.
Suntem tot mai putini ca numar cei care sanctionam in plan real nemerniciile alesilor neamului. Preferam sa le dam la gioale derbedeilor doar in plan virtual printr-un ~Share~ ori te miri ce altceva.
Ceea ce in spatiul real se traduce printr-un perpetuu somn al ratiunii unei natiuni prea ocupate cu traiul de zi cu zi si mult prea anesteziata de falsele promisiuni ale unui program electoral nesustenabil.
Catre ce ne conduce acest somn al ratiunii? Catre succesul deplin al acestor monstri ce ne conduc tara.
Trist si totusi atat de adevarat!
Si inca un lucru pe care niciunul dintre corifeii presei contemporane nu vrea sa-l accepte: Invocarea numelui presedintelui. Inainte de a face un apel catre Cotroceni si a-i cere liderului Palatului sa ii urecheze si sa ii trimita la gunoi pe derbedei, ar trebui sa inteleaga ca atributiile acestuia sunt limitate constitutional printr-o lege pe care majoritatea societatii a votat-o tembelizata prin  mesajele extrem de mobilizatoate transmise en-gros de tembeliziuni in 2003.
Tot prin Constitutie, romanilor le este interzis sa se apuce si  de organizarea vreunui referendum care poate pica greu la stomac smecherilor din aparatul de conducere al natiei.
Altfel spus: ce-si face omul cu mana proprie nu lucru manual se cheama ci mai degraba crasa prostie cu efecte nu tocmai benefice pe termen mediu si lung. Romania care merge la vot si voteaza mecanic de fiecare data este exemplul cel mai graitor in acest sens…

NU TREBUIE UITAT: Regele Mihai vs PSD – 25 Decembrie 1990 & 7 Octombrie 1994

Regele Mihai I a fost întors la începutul anilor ’90 din drumul către țara sa, din care a fost izgonit în 1947 de comuniștii lui Petru Groza&Co. de nenumărate  ori de către reprezentanții eșaloanelor doi și trei ale ”defunctului” PCR, cu largul concurs al activiștilor și securiștilor în vână în acele tulburi momente post-ceaușiste.

Era de înțeles înverșunarea trepădușilor din structurile inferioare ale partidului unic, privirea plină de groază a securiștilor ce își vedeau cu toții amenințate planurile de nimicire a României, efecte pe care le întâlnim în prezent, în condițiile în care revenirea la putere a fostului monarh s-ar fi soldat cu anularea intereselor obscure de grupuri și grupulețe cu tentă mafiotă puse pe hăpăit averea obștească confiscată de la comuniști.

Nu sunt monarhist, nu susțin nicio cauză politică directă. Doresc doar să vă prezint faptele așa cum s-au petrecut ele în acele zile, mai ales că asistăm acum, la nicio zi de la decesul Majestății Sale la tot felul de ieșiri publice,udate din plin cu lacrimi de crocodil, ale celor care în urmă cu 25-27 de ani îl dădeau în șuturi afară din țară.

Așa că, orice intervenție publică a turnătorilor la Securitate, a trepădușilor nomenclaturiști metamorfozați în prezent în prieteni ai Casei Regale, nu poate fi catalogată decât ca fiind drept o mare insultă la adresa acestui conducător care chiar și-a iubit țara.

Priviți imaginile și atât.

Cât despre reacția lui Ion Iliescu din acele timpuri, elocvente sunt mărturiile unor apropiați care arată starea continuă de nervozitate ce îl măcina pe fostul șef de județeană auzind de intenția fostului suveran de a reveni în țară.

Răzvan Theodorescu, relata la un moment dat, în 2015, într-un documentar Digi 24, despre o discuția purtată cu fostul președinte Iliescu.

”S-a aflat imediat că vreau să dau acest lucru, era ziua de Crăciun, nu uitaţi, am primit un telefon de la Ion Iliescu, care mi-a spus: „Am auzit că vrei să dai nişte imagini”. Am spus: „Da. De ce?”. Domnul Iliescu, extrem de urban, în relația cu mine, m-a întrebat: „Poți să-mi explici de ce?”. „Am să vă explic, ca istoric: pentru că s-a întâmplat”. Preşedintele a spus: „Te-aş ruga, totuşi, e Crăciunul, să nu îi tulburăm pe români”, mărturisea acum doi ani Răzvan Theodorescu, citat de Digi24.

Ulterior momentului decembrie 1990, tonul relațiilor noilor emanați politic de la București și Casa Regală s-a mai temperat, întrucât noua clasă politică a României a avut grijă ca prin noua Constituție cea din 1991 cu actualizările din 2003 (vezi articolul 152 al Legii Fundamentale) să interzică vreo intenție a cuiva de a mai deschide vreodată cutia Pandorei pe care stă scris: Monarhie, sau Republică.

Prin urmare, analizând acest meci Casa Regală a României – clasa politică postdecembristă nu ne alegem decât cu un amar gust și cu o stare generală de silă, constatând câți prieteni începe acum să aibă regretatul Rege în linia inamicilor de odinioară.

Trist și totuși atât de adevărat…

Siderația zilei: Mândria de a fi…fraier

geolucianTrăim vremuri din ce în ce mai maronii. Sau gri, dacă preferați o altă comparație. Oricum am privi actualitatea, nu e deloc de bine. Oricât am incerca sa cosmetizăm informațiile ce ne bombardează, negativ, din orice punct al țărișoarei noastre. De parcă de undeva de acolo dintr-un invizibil univers cineva încearcă să ne trezească din beția originalei democrații în care colcăim din 1990 încoace.

Nu sunt mari diferențe între ceea înghițeam cu lingura imediat după 22 decembrie 1989. Nu sunt mari schimbări nici la vârful societății, de acolo de unde se tot trag hățurile mai spre ”hăis” decât spre ”cea”. Sunt tot ăia de dinainte, metamorfozați în mielușei ce nu mai pot de dragul nației în fața căreia ies cu fiecare ocazie și debitează tot felul de idioțenii. Care mai de care mai abracadabrante. Si culmea boborenilor, minoritarilor, le cam place în timp ce majoritatea se…complace.

În acest răstimp, trista realitatea ne faultează din plin. Companiile publice de transport aerian și feroviar sunt în colaps, cu investiții sublime dar care lipsesc cu desăvârșire (ca să citez și să parafrazez din Caragiale), de parcă interesul este acela de a pune pe butuci infrastructura de transport a României. Întru beneficiul, evident, al anumitor cercuri obscure din anturajul decidenților politici.

Salariile scad, în uralele anumitor categorii sociale care cred contrariul și brașoavele vândute prin tembelizoare de foștii pupincuriști ai lui Vadim, extremiști de dreapta ce pozează acum în salvatorii nației. Standardul existenței de zi cu zi scade, toate cheltuielile cresc. Dar toți sunt preocupați de…tâmpeniile cu statul paralel și mișcările sorosiste, ignorând o vorbă mare din popor cea cu hoțul care strigă: Hoțul!

În același timp, oamenii legii și-o fură original. Cu largul concurs al legilor și al legiuitorilor care le creează. Nu există zi în care să nu aflăm cum un polițis e ultragiat de către derbedeii societății, mâinile fiindu-i legate de către nemernicii din Stâna cocoțată pe Deal.Dacă mai luăm în calcul și mărinimia politicienilor față de pușcăriașii notorii s-a dus naibii toată siguranța noastră cea de toate zilele.

De fapt, dacă stăm nițel, înainte de a da cu parul și de-a-i acuza pe nemernici de amatorism etc, aceștia știu exact ce urmăresc. Și nu e vorba numai de acoliții lor din lumea interlopă, ori cu conexiuni în această zonă neagră a societății. Planurile vizează ceva mai mult de atât. Un popor bolnav, needucat, ce trăiește de o zi pe alta, într-un perpetuu climat de nesiguranță, atât la propriu cât și la figurat, este extrem de ușor de manipulat.

Prin urmare, nu ne mai rămâne decât să ne pregătim pentru marele dezastru pe care imberbii zilei îl patronează și spre care merg triumfal, mândri nevoie mare, conștienți că vina, deși le apaține, oricând va fi a  celor care nu vor binele țării. Pentru că prostimea e prea ocupată cu alte mărunțișuri și mici găinării cotidiene ca să realizeze cine trebuie executat și trimis la ghena istoriei.

Trist și totuși atât de adevărat!

semnatura