Tara si oamenii ei, prizonieri la derbedei

geolucian1De vreo 27 de ani de zile, dar cu precădere mai ales după pierderea Cotroceniului de către PSD în decembrie 2014, asistăm şi trăim totodată pe viu un tragic şi comic în acelaşi timp scenariu (prin repetitivitatea unor fapte şi situaţii specifice epocii fanariote şi ale celei descrise cu atâta realism de către autoexilatul Caragiale). Un scenariu pe care foarte puţini şi l-ar fi imaginat în zilele fierbinţi ale unui alt decembrie 1989 de această dată. Dacă ar fi ştiut cu toţii, aceia ce şi-au dat viaţa pentru un viitor mai bun şi mai luminos ce urgie va să vie după împuşcarea acum regretatului de către mulţi, Nicolae Ceauşescu. Dar, vedeţi voi, nu degeaba nu ştim ce va urma. Căci unde ar mai fi factorul surpriză al viitorului.

E drept că destinul şi-l mai conturează şi omul prin propriile forţe. Asta dacă mai are un dram de luciditate în acţiunile ce-i determină liniştea existenţei. Numai că, hilar sau nu, în loc de progres, societatea omului nostru, al românului, o ia la vale cu o viteză ameţitoare, dărâmând totul în cale, ţinând morţiş să confirme dictonul cu poporul încăpăţânat ce nu vrea să înveţe din greşelile trecutului.

Undeva prin 1989, inclusiv celebrul Silviu Brucan, constata optimist că nu ne desparte prea mult de Occident şi nivelul de trai de acolo, de viaţă dusă de vestici, americani, japonezi etc. Săracul Brucan avea să-şi recunoască amarnică înfrângere ceva ani mai târziu constatând că, în loc să o ia înainte spre bunăstare, poporul român a dat înapoi spre Evul Mediu, însetat şi prea ocupat cu plătitul poliţelor.

În plus, Brucan nu avea de unde şti că în fruntea neamului se vor perinda pe rând nu valori precum cehul Havel sau polonezul Walesa ce au contribuit, fie vorba între noi, la stabilirea unui clar curs întru dezbărarea de vechile obiceiuri/obiceie comunistoide. Mă puteţi înjura, mă puteţi contra cu tot felul de contraexemple însă trebuie să fiţi şi voi, ca şi mine, mai realişti, dincolo de mândria de a fi români.

Da, sunt mândru că trăiesc într-o ţară precum România. Sunt mândru de mulţi dintre cei purtători de buletin tricolor şi vorbitori de limbă română adevărată şi curată. Mă înfurie şi mă deranjează însă trântorii şi nonvalorile ce au ajuns să ţină la arest o ţară întreagă doar pentru a le fi bine lor şi progeniturilor ieşite din născătoarele lor (aici are o mare vină şi marea masă a intelectualilor şi a celor care se cred intelectuali, a corporatiştilor, a studenţilor – sistemul educaţional precar şi extrem de nociv îşi face din plin datoria -, devenită tot mai jemanfişistă şi mai miserupistă de la un scrutin la altul, de parcă nu ar fi viitorul ei în joc).

Da, doamnelor şi domnilor! România este o ţară arestată cu cătuşele pe mâini şi cu puşcoaiele îndreptate către ea. Culmea e că mulţi încuiaţi şi tembelizaţi de către tembeliziunile de casă coordonate de Varanul Voiculescu, Sebastian Ghiță &Co. susţin în urale execuţia propriei ţări. Şi cum ar putea să o facă atât timp cât mintea lor este înceţoşată şi glutamatizată informaţional cu tot felul de gulgute otrăvite, cu tot felul de teorii conspiraţioniste, fumigene lansate de hoţii şi derbedeii ce au pus mâna pe putere în 1989 pentru a putea fura în continuare în linişte?

Trist e că nici nouă generaţie nu e mai brează. Dincolo de faptul că rândurile ei sunt tot mai subţiri şi se împuţinează de la ciclu la ciclu, dincolo de faptul că îşi doresc scriptic o ţară că afară, nimeni nu a avut interesul în şcoală să îi înveţe câte ceva. Li s-a inoculat, greşit, ideea că ei sunt cei mai buni, cei mai deştepţi, li s-a indus şi impus spiritul de turmă şi ignorare a realităţii. Şi de aici la realitatea cruntă din prezentul 2017 şi al anilor ce vor veni nu mai e decât un mic pas pe care noua generaţie nepăsătoare îl face hlizindu-se că proasta satului ajunsă prima dată într-un târg la oraş.

Nu sunt ei de vină. Tocmai părinţii, cei care îi tot apară şi îi ţin sub fusta protectoare a mămicii sunt cei în culpă. Şi, din nefericire, şanse slabe să se schimbe ceva la acest nivel. Aşa se face că, deşi au avut şansa să elibereze ţară din arestul derbedeilor, s-au pişat practic pe ea şi au susţinut prin boicot menţinerea la putere a comuniştilor metamorfozaţi lupeşte în democraţi, a analfabeţilor cu multe diplome universitare la activ şi a urmaşilor foştilor nomenclaturişti cu averi colosale cu toţii asemeni boierilor de odinioară.

Să mai spunem ce rol avem noi, plebea şi falsa clasă de mijloc a societăţii româneşti din acest mirific secol al XXI-lea? Pe vremuri se identifică, rolul, prin ideea de iobăgie. Starea de fapt şi de drept pentru populaţia acestor plaiuri de pe la finalul Imperiului Roman şi până pe la 1861. Cam tot pe acolo, ideologic şi mental, bântuie poporul român în prezent. Un popor etern condamnat de către destin să îşi trăiască anii de temniţă în care a tot fost ţinut de-a lungul veacurilor.

Să mai auzim de bine?

Nu prea cred…

Arest plăcut nație română tembelizată. Văd că îţi cam place starea asta mai mult masochistă decât sadică în care îţi duci existenţa ta milenară…

 

semnatura

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s