La vremuri noi, nimic nou

Azi reîncepe goana după haleală și pileală. Este starea de fapt a României contemporane, o stare adoptată de concetățenii noștri în virtutea și inerția generată de globalizare și de ”emancipare”. Da, am pus ghilimele pentru că această caracteristică în evoluția comportamentului poporului român seamănă mai mult a comicul transpus atât de frumos la finele secolului al XIX-lea de Alecsandri în cele patru piese de teatru din seria Chirița.

De atunci au trecut mai bine de 160 de ani. Și, dacă analizăm cu atenție datele și faptele prezentate, contemporanul românesc nu este cu nimic mai prejos comparativ cu vremurile de odinioară care au făcut deliciul marilor clasici ai literaturii române.

Avem și în prezent o sumedenie de Chirițoaie, care mai de care mai fandosite, mai în pas cu vremurile și modele actuale, dar cu limite ale culturii generale. Dar ce mai contează pentru ele, atât timp cât în nimicnicia lor nu conștientizează cât de mici, valoric vorbind, sunt.

Chirițoaiele trebuie să aibă și ele prin preajmă niște Bârzoi (a se citi masculi de companie, la fel de ”intelighenți”) cu buzunarele doldora de bani. Dar ce să-i faci atât timp cât se limitează la a se făli cu numărul parailor aruncați în stânga și în dreapta. Așa, ca să arate ei cât de falnici și virili sunt. Unii dintre ei or fi, nu am de unde a ști, dar aceștia nu fac altceva decât să confirme teoria că marimea virilității e invers proporțională cu dimensiunea contului valutar.

 

Dacă mai apare și o progenitură în peisaj, aceasta îndeplinește mai tot timpul ”caietul de sarcini” ales de Alecsandri pentru Guliță. Un copil răsfățat mai mult decât trebuie, căruia i se îndeplinesc toate dorințele, în modernitatea prezentului poate și în urma unor zbierete/răcnete și tăvăleli pe pardoseala din magazine sau precum făcea odinioară celebru domn Goe al lui Caragiale.

 

http://www.220.ro/reclame/Cea-Mai-Tare-Reclama-Posibila/DDHfYz1nfF/

În rest, personajele din lumea lui Alecsandri, ori cea a lui Caragiale sunt ușor de identificat la o simplă plimbare în a doua zi de Paști prin mall-urile României.  Legile universului spun foarte clar: nimic nu dispare, totul se transformă. Și cine poate demonstra aceste principii, dacă nu ființa umană. Căci, o altă vorbă din popor zice așa: lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Și dacă lupul respectiv a dat și de un izvor vremelnic de gologani, lucrurile sunt și mai evidente.

De aceea vă invit ca în eventuala dumneavoastră ieșeală pe ”strașele” din orașul în care locuiți să încercați să nu vă enervați în urma contactului avut cu diversele haite ce cutreieră prin magazine după haleală și pileală. E scris în legea firii.

Sau, altfel spus, la vremuri noi nimic nou…

Să auzim numai de bine?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s