Pe când un ”Je suis un pârnăiaș”? Sau, dacă preferați, un ”Je suis analfabet”!

Posted on

Asistăm de vreo câteva zile la scene incredibile în penitenciarele din România. Dincolo de condițiile cu mult peste cele ce ar trebui în mod normal să existe în pușcării (adică exact acele elemente ce ar trebui să te îndemne la introspecție și să te determine să nu mai comiți faptele reprobabile comise), situația cu care se confruntă sistemul de detenție la nivel național este una care merită atenția și trebuie rezolvată într-un fel benefic pentru ambele părți implicate în conflict. Dar nu așa, nu prin violență, nu prin amenințări și presiuni mediatice.

Nu știu dacă să dau crezare ipotezelor ce se vehiculează prim media în prezent. Nu știu dacă informațiile ce circulă prin canalele alternative de informare a publicului, în special mediul online, sunt și adevărate. Însă, dacă luăm în calcul anumite situații similare desfășurate pe plan internațional, coroborate cu o serie de producții cinematografice pe care mai mult ca sigur le-au și vizionat unele personaje ale căror nume sunt des vehiculate ca având legături cu protestele de față, ajung încet-încet să bănuiesc un joc extrem de murdar al manipulării opiniei publice. Un joc menit să genereze în rândul societății a unui val de simpatie față de pârnăiași și față de viața lor de acolo, de după gratii (un deținut are alocată, nu uitați, o sumă consistentă, lunar, pentru ”viața” de după gratii, cu mult mai mare față de alocația unui copil, față de o pensie normală în România). Evident, fără a se sufla măcar un cuvințel despre marii rechini prinși în plasa detenției și care ar fi, de fapt și de drept, principalii beneficiari ai unei eventuale amnistii.

La fel de evident că, tartorul principal, oaia neagră a poveștii, va fi, indiscutabil, guvernul tehnocrat aflat la butoanele societății. Unul care, prin vocea ministrului Justiției a spus clar și răspicat că nu va lua decizii sub presiune. Interesant că, luați în șuturi de reprezentanții lucrătorilor din penitenciare, jurnaliștii detașaților temporar la Jilava, fac la ora actuală, în ipocrizia lor, apel la calm și responsabilitate. Uitând că ei înșiși au fost cei care, prin mediatizarea excesivă a evenimentului au asigurat propagarea fenomenului. Dar, mă rog, aici ne vom lovi de eternul drept la informare a publicului, indiferent de consecințele acțiunii relatate (chestii de audiență, publicitate bla bla bla).

Tot tehnocrații sunt responsabili, am citit asta la unul din pesediștii prezentului, de dezastrul din… educație! De parcă tehnocrații puteau să repare într-un an ceea ce politicienii complet ”afoni” în ale managementului de țară, au distrus, indiferent de culoarea partidului din care au făcut/fac parte, tot ce înseamnă cultură, educație, implicare și responsabilitate din 1990 încoace. Cei care critică în prezent, vociferând din plin, sunt cei care ar trebui să iasă în față și să își recunoască greșelile trecutului comise în special de tandemul Andronescu-Pop- Pricopie, doar ca să îi pomenim pe ultimii și deja mult prea celebri prin deciziile ”abramburite” luate. Nimeni, din nefericire, nu își va asuma vreodată responsabilitatea pentru eșec, ale cărui prime semne au cam apărut de prin 1994-1995. Doar n-or fi proști să o facă, nu? Pentru că, în condițiile asumării responsabilității dezastrului, turma, deja ultraîndoctrinată și imbecilizată de tembelizoare, va avea o mare dilemă. Și când o astfel de entitate socială se va afla în fața adevărului gol-goluț poate deveni incontrolabilă cu efecte devastatoare pentru liderii-păpușari. Și nu se dorește așa ceva, nu? Prin urmare, e mai simplu să arunci, chit că pute de-ți întoarce nasul, pisica moartă în curtea vecinului și să-l acuzi că el e de vină. E în litera și spiritul celor ”mândri că sunt români”.

În altă ordine de idei, pornind de la cele enumerate mai sus, prin puterea pe care o afișează tembeliziunile colorate politic, nu m-ar mira deloc că în rândul anumitor sectoare ale societății, cu un anume nivel cultural-educațional (deși nu este obligatorie regula, privind numeroasele derapaje raportate și la cei bine situați din punct de vedere intelectual, unele dintre ele purtând însă evidenta amprentă a”ochiului diavolului”), să apără o nouă modă. În forma deja consacrată parizianului ”Je suiş…” Doar așa ca să fie unii, în snobismul și în incultura caracteristice prezentului, în trend cu diverse ipostaze relatate de media.

La final, închei cu o remarcă a lui Lucian Mândruță (nu îl simpatizez, dar de data aceasta sunt de acord cu el):

”Pentru toţi cei care susţin campania pentru eliberarea deţinuţilor din închisori.

Am o singură rugăminte: daţi-le cheia de la casa voastră, în care ziua stă doar copilul.

Daţi-le cheia de la maşină.

Daţi-le portofelul să-l ţină până terminaţi emisiunea.

Ce? N-aveţi chef?

Atunci nu sunteţi decât nişte ipocriţi care fac un mare rău României.

Pe care am sentimentul că o urâţi tare, că n-a reuşit să vă facă decât milionari.”

Ce-ar mai fi de zis? Că pentru turmă, noi cei care vă informăm corect și cinstit, suntem ”marii inculți”, ”marii dobitoci” care nu dorim să citim ”capodoperele” scrise de ”iluștrii savanți” pârnăiași, mari amatori ei de mega-sindrofii patetice și de donații către anumite culte religioase întru, speră tot ei, iertarea păcatelor?

Să auzim numai de bine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s