Mai avem vreo șansă?

Posted on

Ce-am înțeles noi, ca nație, din comunism? Cu ce am schimbat noi, în bine, România, în anii ce au urmat debarcării clanului Ceaușescu? Cu absolut nimic, dragii mei! Priviți în jurul vostru și veți observa că suntem la fel ca atunci, cu un an-doi înainte să sufle, la ordin, vântul schimbării prin sud-estul Europei.

Poate puțină libertate să ne fi dat eliberarea, ce pompos sună!, de sub jugul dictaturii. Dar și aceasta are prețul ei. Sau, dintr-o altă perspectivă vorbind, are himerele ei. Asemeni celor ce se arată călătorilor însetați și înfometați rătăciți prin deșert. La urma urmei, metaforic dacă o luăm, și noi ca societate cam suntem în aceeași ipostază a pierduților printre dunele de nisip. Alergăm bezmetici de colo colo, după cum ne spun iluștrii noștri lideri. Unul mai prost decât celălalt dar cu o părere atât de bună despre sine încât nici măcar propria prostie nu-i mai ajunge la nas.

Dacă e să facem o paralelă, forţată ce-i drept, cam asta am înțeles noi să oprim din ceea ce ne-a lăsat moștenire partidul unic: orgoliul, îngâmfarea și ipocrizia; talentul de face pe lupii moraliști, fără a accepta/recunoaște că și noi suntem la fel precum cei acuzați; tendința de a incrimina imperialismul occidental, deși ne place la nebunie să ne facem” selfie-uri” prin țările Vestului, că noi suntem cei mai buni și mai pricepuți în toate și restul, niște ageamii șamd.

Nu are sens să ne umflăm acum bojocii, să ne congestionăm, sau, după cum ar spune bunicul meu, să lăsăm ”să se umfle rânza-n noi”. Doar pentru că îndrăznește cineva să fie contra curentului general. E și normal să se întâmple într-o democrație autentică astfel de ipostaze: diversitate de opinii, diversitate socială etc. Numai o turmă de sălbatici abia coborâți din copac se poate deda la acte de agresiune la adresa celorlalți cu alte opinii la purtător, alte orientări, alte mentalități; nu e nicio diferență, în afara actelor dese de violență fizică, a execuțiilor și a utilizăriii armelor de foc, între noi și cei ce se proclamă adevărații apostoli ai islamului: suntem la fel răi și intransigenți. Și e și normal să o facă, atât timp cât creierul ăla lăsat de Dumnezeu pentru a gândi este mai mult o mobilă de decor pentru mulți dintre membrii turmei amintite.

Ce ne-a lăsat comunismul nouă, nației române? Multe părți bune pe lângă cele rele. Măcar a insistat regimul comunist pe valoarea națională, una pe care eșaloanele doi și trei a făcut-o praf și pulbere odată preluată puterea. Câte monumente istorice, opere arhitecturale de o valoare istorică incomensurabilă nu s-au prăbușit, se află în stare de degradare accentuată ori sunt lăsate pradă uitării taman de cei puși să aibă grijă de ele?

Mai nou, precum fanarioții de odinioară, încearcă ”intelectualii” din capu’ satului să impună taxă pe cartea împrumutată de la bibliotecă! După ce că abia mai calcă omul prin sălile de lectură, abia dacă mai cumpără o carte valoroasă, nu porcăriile întâlnite în orice librărie, acum îl îndepărtează și mai mult de educație. Chestia asta cu taxa pe citit va percuta în plan social asemeni scandalurilor deja ultramediatizate: șpagă și favoruri sexuale pentru promovarea examenelor în universități, sau mai recentul caz al plagiatelor de la doctorat. Ca să nu uităm cireașa de pe tort: caracterul” științific” al școlilor de profil din pușcării.

Evident că regimul comunist i-a educat foarte bine pe cei care se erijează în lideri sociali. Îi vezi oriunde pe stradă, reacționează din plin și îi admonestează la greu pe tineri, inclusiv pe cei de vârsta mea, aflați la 30-40 de ani de viață și le impun legea tăcerii și joc de glezne, nelăsându-i să treacă la cârmă decât pe cei cu aceeași mentalitate și gândire ordinară. Căci, nu-i așa?, ei sunt înțelepții înțelepților, cele mai genii dintre genii. Așa cum au fost învățați și formați de către aparatul de propagandă de dinainte de 1989. Ei sunt singurii care au dreptul să decidă. Ei sunt singurii care dețin adevărul. Ei sunt singurii corecți și cinstiți dar sunt primii care pun botul la pomenile electorale și tot primii care întind mâna precum cerșetorii când deschid baierele visteriei perfizii aleși ai neamului, ori nesimțiții afaceriști ce țin pe salarii de mizerie milioane de români.

Așa că, dragilor, cam cu asta am rămas noi din istoria noastră ca neam. Pentru că, dacă stăm să analizăm în profunzime, orgoliul și talentul nației de a sta cu ”sarumâna” pe la porți și uși și educarea generațiilor, că așa e normal și așa trebuie să fie, spun întotdeauna formatorii societăţii – ăia de sunt în topul încrederii prostimii, sunt la loc de cinste în lista ”calităților” neamului românesc.

Dacă am reuși câtuși de puțin să renunțăm la tâmpeniile astea care, iată, ne țin în lanțuri de atâta timp, ce bine ne-ar fi!

Dar cine să o facă? Ăia de sus și ”deștepții” nației niciodată. Iar ceilalți care vor, sunt întotdeauna puși la zid și executați sistematic, în aplauzele și uralele mulțimii dornice să vadă cât mai mult sânge, cât mai multă violență și agresivitate în tot ceea ce o înconjoară.

În loc să ne oprim din jocul ăsta perfid și ducător spre lumea pierzaniei!

Să auzim numai de bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s