De ce nu cred…

Publicat pe

Se tot bate monedă în aceste zile pe Legea antifumat și efectele aplicării sale. Auzim în stânga și în dreapta tot felul de comentarii, citim o sumedenie de analize și para-analize care mai de care mai sforăitoare. Ba mai mult, apar tot felul de ”deontologi” din presă ce emit la fel de savante idei ce prind, evident, la adepții unei turme ce se vrea a fi inteligentă dar care se dezumflă la fel de repede când e vorba de pus în practică anumite reguli și bune practici. Vorbesc aici despre celebra lume a internauților. Cea care a ieșit revoltată în stradă dar a sucombat rapid incapabilă să își gestioneze pretențiile pentru o societate modernă conform așteptărilor impuse de mersul istoriei. Dar despre aspectul menționat, cu altă ocazie.

Acum…

Dincolo de opiniile exprimate în mediul virtual, trecând peste afirmațiile ”specialiștilor”…

Eu, unul, îmi exprim rezerva cu privire la reușita acestui demers al autorităților române de a face ordine în spațiul public legat de fumat și protecția nefumătorilor. Să ne reamintim anunțurile miserupiste ale patronilor de restaurante și cluburi ce anunțau cu emfază că acolo, în incinta aia, bombă infectă ori restaurant cu pretenții se fumează… Să vizualizăm scenele din parcuri, populate cu diferite specimene bipede așezate tacticos pe bănci și care fumegă mai ceva ca furnalul de la Copșa Mică.

Am fumat și eu de ajunsesem la un moment dat să ard trei-patru pachete pe zi de ţigări. Știu ce înseamnă să fii fumător înrăit. Dar, la un moment dat, un ceas interior a dat alarma și m-am oprit. A conștientiza pericolul ce pândește la cotitură pentru a da în cap sănătății individului e o mare artă și doar unii știu cum să facă față situației. Cu multă responsabilitate și determinare în același timp. Dacă vrei cu adevărat vei și reuși! (cineva mi-a spus în timpul adolescenței mele asta și cred cu stoicism: NU EXISTĂ NU POT ci DOAR ÎNCĂPĂȚÂNAREA UNORA DE A CREDE MEREU ÎN ”NU VREAU!”) Dar cum societatea românească a prezentului e una axată pe instinctul primar, cu latura umană înlănțuită și aruncată în hăul ignoranței și jemanfișismului, slabe șanse să apucăm să vedem o schimbare în bine în urma intrării în vigoare a hulitei, de către tagma înrăiților în ale fumatului, legi.

România este de departe o lume a paradoxurilor. Un spațiu social în care toți se vor a fi egali, doresc prosperitate și vorbesc despre toleranță și bun simț. Dar toate atunci când își cer drepturile în raport cu ceilalți și evident eliminându-se pe ei înșiși din ecuație. Cu alte cuvinte dă-mi drepturile care mi se cuvin că de obligații mi se rupe. Așa se va întâmpla cu orice lege ce se dorește a fi aplicată întrucât dictonul ”legea e făcută pentru a fi încălcată” e mai presus de orice. Și e de prisos să începem a enumera situațiile întâlnite în prezent în societatea ce se ghidează după principiile ”democrației originale” implementate cu succes de eșaloanele doi și trei ale fostului partid unic.

O singură incursiune făcută prin parcuri, prin căminele studențești, prin bodegi, crâșme și bombe cu nume de restaurant, va reliefa și va alimenta, dacă mai e nevoie, temerea mea principală legată de succesul legii antifumat. Se va fuma la fel de mult, aerul va fi la fel de irespirabil, iar bonele își vor continua tacticos trasul fumului în plămâni în timp ce progeniturile aflate sub supraveghere își văd de joaca lor inocentă.

În purul și originalul stil heirupist românesc, va ploua în primele zile cu zeci de amenzi, jurnaliștii ahtiați după spectacol grotesc vor adresa de acum celebra și idioata serie de întrebări: ”Vă pare rău că ați făcut asta?”,”De ce credeți că…” șamd, se vor face conferințe de presă în care instituțiile responsabile vor ieși la înaintare cu tot felul de statistici. După care, asemeni celebrului bon fiscal, se va așeza o tăcere lungă și extrem de elocventă. O tăcere care va consfinți încă un eșec de disciplinare și de îndreptare a poporului român.

Experiența trecutului ne-a arătat că singura soluție de a educa nația română e o dictatură. Pentru că altfel, în condițiile actuale, slabe șanse de implementare a unor proiecte care să însănătoșească spiritul unei națiuni prea ancorată în senzațiile conferite de alcool și tutun (mai nou și droguri).

Este ușor a da drept exemplu alte țări. Este la fel de ușor de copiat niște legi din respectivele state aflate cu mult înaintea noastră pe drumul modernismului, iluminismului culturalo-științific specific secolului al XXI-lea. Atât timp cât societatea românească, liderii ei, deontologii de serviciu, formatorii de opinie vor continua să arate cu degetul către alții, vor continua să îi stigmatizeze pe cei ce vor o schimbare în bine, ignorând propria prostie și neținând cont de aspirațiile celorlalte categorii, nimic nu va merge în spațiul de la nord de Dunăre. Purceaua va fi la fel de moartă în coteț și peste un an și peste doi. Despre gunoaiele din bătătură aceeași poveste. Numai noi vom fi stând pe marginea șanțului și bârfindu-i pe olandezi, canadieni etc făcându-i drogați, homosexuali și alte cuvinte care, cumulate, nu fac altceva decât să evidențieze frustrarea unei nații incapabile să ajungă din urmă spațiul civilizației și bunului simț. Oricât de mult ar încerca acesta să tragă după ea un popor mult prea îndobitocit și care se crede mai catolic decât Papa.

Să auzim numai de bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s