Tristeți contemporane

”Ce-ai cu noi, bă, de ce să nu parcăm pe linia de tramvai?”. E transpunerea cotidiană a celebrelor versuri din ”Vara la țară” a lui Topârceanu cu care ne întâlnim de câteva zile noi, cei care locuim undeva în zona sectorului doi al Capitalei ce se visează mare europeană pe numele ei București.

După ce că timp de trei ani de zile au ocupat abuziv spațiul destinat circulației tramvaielor, sub oblăduirea indulgenților agenți comunitari si cu largul concurs al ”deștepților” legiuitori ai României, tot cei care au comis-o sunt cu gura mare și greu de convins să-și mute tărăboanțele de pe șină. Convinși fiind ei că e un drept firesc și legitim în condițiile și sub auspiciile indiferenței administrației municipale privind lipsa locurilor de parcare.

Or fi puține, nu zic. Unele amenajări sunt de asemenea sunt sub directa ”administrare” a etnicilor colorați ce cer taxă de protecție șamd. Una dintre parcările ce ar putea fi folosită eficient de către populație zace închisă și ea sub lacătul celor de la Arena Națională. Și lista exemplelor ar putea continua la infinit. Colac peste pupăză, la toate enumerațiile de mai sus se adaugă și ipocrizia împăunată cu ceva snobism a șoferilor. Care nu s-ar mișca doi pași mai încolo cu mașina spre o parcare ipotetică să-i spunem întrucât nu ar mai avea cum să-i admire vecinii de bloc bolidul superbengos achiziționat recent pentru el sau pentru analfabetul copil ce a trecut cumva, nu spunem cum,”examenul maturității”.

În plus nici ”sectoriștii” edili nu mișcă un deget pentru a rezolva problema deși ar putea ușor lua drept exemplu unul din modelele implementate de administrațiile marilor orașe europene. La urma urmei, de ce ar face-o? Ce-ar câştiga ei, în nume personal și financiar, de pe urma proiectelor respective? Îi doare-n pix de respectul cetățenilor după ce trece valul electoral. În restul timpului dintre mandate stau bine mersi în fotoliile tapițate din marile birouri cu pereți plini de diplome și de ”obiectuțe” primite cadou și taie frunză la câini. Și abia catadicsesc să își miște fundul gras pe teren pentru a evalua situația preferând să dea comunicate de presă redactate într-un macabru stil al limbajului de lemn și în afara oricărui element conform realității.

Așa se face că la ora actuală sunt zeci de străzi nereabilitate dar care apar ca fiind asfaltate. Ori că se blochează traficul rutier mulțumită populației deținătoare de carnet auto, luat sau nu la Pitești, o categorie tot mai tupeistă și tot mai nesimțită care nu vrea să accepte în ruptul capului că civilizație nu înseamnă ceea ce fac ei în numele democrației câștigate, zic ei, prin debarcarea lui Ceaușescu acum 26 de ani. Realitatea ne arată, din păcate, că suntem cu mult mai bolnavi, în orice sens ai privi, decât eram în 1989.

Da, ați spune domniile voastre cu piepturile avântate și bojocii umflați, dar măcar suntem liberi… Da, vă răspund eu, dar cu ce preț? Oare la astfel de realități visați acum 26 de ani?

Somnul rațiunii naște monștri, dragii mei. Și astfel de monștri circulă astăzi pe străzi, legiferează tot felul de proiecte de-a droanga oferind șansa nespălaților și nesimțiților, acestor viermi ai societății să prospere și să-și trăiască viața fericiți, vorba basmului, până la adânci bătrâneți. În timp ce voi, oameni de bine și cinstiți pe deasupra, tremurați de frica amenințătoare a zilei de mâine…

Asta v-ați dorit?

Să auzim numai de bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s