Siderat de România: Culmea nesimțirii de politruc postdecembrist

Publicat pe

Nu o să fac referire în textul de față doar la scandalul legat de ploaia de lucrări științifice ce a potopit spațiul academic românesc contemporan. E clar că printre cei care chiar au scris texte cu reală valoare pentru cercetare există și mulți farisei și neaveniți precum oamenii din fotbal ori analfabeții din politică ajunși după gratii pentru furăciune din averea neamului șparlită de alții de la Ceaușescu. Pe ăștia ar trebui să pună tunurile băieții cu balanța justiției în brațe.

Dar cum la noi, sub imboldul patriotard și retardo-comunist, se acționează la grămadă, în găleata vinovaților au picat cu toții.

De ce să trăiască a vecinului capră dacă nu mă mai pot bucura și eu de a mea? Să moară și ea!

Astfel că, pornind de la ideea anterior exprimată s-a ajuns la ora actuală la o adevărată vânătoare de vrăjitoare cu ziariștii și marile personalități ale lumii culturale pe de o parte și cu universitarii dătători de avize (că ăia de prin pușcării nu urmau să dea licența, disertația ori doctoratul ca să aibă nevoie de coordonator științific; dar, deh, e bine să ne dăm cu toții părerea că românii se pricep la toate și totuși la nimic concret). E un măcel mai ceva ca în perioada întunecată a Evului Mediu și a răzbelului pornit de prelații vremii împotriva celor ce contestau spusele Cărții Sfinte.

E clar de la o poștă că lucrările unui Voiculescu, Varanul, Felix Motanul sau cum doriți să-l alintați, au caracterul unei cercetări. Șmecherul ăsta, care a devalizat braț la braț cu marinarul Băsescu și alții ca ei fondurile strânse de comuniști din exporturile României, știe cum stă treaba cu creația științifică. Doar e prof. Univ. Dr., nu? Problema e alta, căci nimeni nu ar avea de ce să-i conteste lucrările scrise. E ca la proiectele europene în care apar în rapoartele de activitate, simultan în șapte-opt astfel de activități, diverse persoane. Și ale căror ore de muncă însumate duc undeva spre o zi cu vreo 30 de ore. Poate e cam trasă de păr comparația dar cam tot pe acolo e și treaba cu Marea Academie a Pușcăriilor. Efectiv, nu aveau cum să scrie un Becali (ale cărui lucrări nu au fost puse în vânzare și cumpărate de doritori în librării după cum se tot lăuda el pe postul preferat B1TV, ci achiziționate toate de apropiați direct de la editură: căutați pe net titlurile scrise de el și vedeți dacă le găsiți pe undeva la liber; apropos, domnule Becali, cum rămâne cu smerenia și lăsarea, după cum tot băteați duba prin sat imediat după eliberarea din pușcărie spre uitarea trecutului a lăudăroșeniei?; ce ar spune Hristosul dvs despre toată jmecheria asta?), un Niculae ori Voiculescu atâtea tomuri de hârtie. Pentru că adunate, pontajele dau cu mult peste sută la sută. Și atunci se ridică întrebarea firească. Nu cumva la mijloc se află și alții?

În mediul universitar se știe că un cadru didactic, ajuns la treapta de profesor, are în jurul său o întreagă armată de trepăduși și de lingăi care ar face orice ca să le intre în grații. Și prin urmare se ocupă de orice, inclusiv de făcut piața, de scos câinele la plimbare, ori de condus nevasta cu mașina la coafor (nu băgăm mâna în foc că nu se întâmplă și altceva, dacă nevasta e tânără, frumoasă și deșteaptă, iar profesorul e bătrân și nu mai poate știți voi ce). Așa că, ne-ar mira să descoperim la un moment dat că o anumită lucrare cu numele unui renumit profesor universitar pe frontispiciu este de fapt opera unui asistent, lector etc? Eu zic că nu ar trebui să fim surprinși.

Astfel, apelând la tot felul de tertipuri, cel relatat mai sus este doar unul dintre ele, mulți dintre politrucii postdecembriști au ajuns, precum coana Leana din capu’ satului, mari doctori și specialiști în domenii care sună cool deși ei sunt simpli analfabeți, ori strungari și meșteri în dat la șaibă.

Așa, ca un sfat pentru colegii din breaslă: lăsați tunurile de pe profesori și luați-i în cătare și pe nesimțiții de politicieni care, prin tot felul de șmecherii legislative, au permis legiferarea furtului intelectual, protejarea clasei conducătoare de atacurile justiției șamd. Măgăria cu cercetarea științifică e doar un lighean cu zoaie aruncat în capul prostimii de către grupuri de interese meschine din” făbricuța de evenimente”.

Departe de a fi fabricat, mi-a sărit în zori de zi un alt eveniment care șochează prin nesimțirea afișată nonșalant și miserupist de către actori. Cum poți tu, ca vameș, să apari în fața judecătorului, prins în prealabil cu mii de euro asupra ta, să spui că sunt bani câștigați cinstit și nu prin șpagă. Mai ales când banii respectivi erau, mai mult ca sigur și marcați? Din ce i-ai câștigat, domnule vameș? Din vânzarea de obiectuțe cu imaginea României la ieșirea/intrarea din/în țară? Să fim serioși! Cine te-ar crede că ești cinstit și corect când deja apari în folclorul de stradă în numeroase bancuri. Care bancuri tot tu le-ai sugerat creatorilor anonimi confruntați cu tot felul de situații aberante în relația directă stabilită la un moment dat cu tine!

Solidaritate, solidaritate… Da, bravo ție! Dar ai cam căzut în ridicolul ridicolului stimate vameș! Tocmai tu care te plângeai de nenumărate ori că ai salariul mic și nu te poți întreține pe tine, darămite ditai familionul! Iar presa tot relata despre luxul în care vă lăfăiai tu, familia și alții care acum te susțin. Evident, ai ghicit, din solidaritate! Ca-n mafie: o mână se spală pe cealaltă și ambele ucid dușmanii de clasă…

Halal națiune!

Să auzim numai de bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s