Siderat de România: Psihoza conducătorului-maniac

Publicat pe Actualizat pe

La cum au strâns rândurile pesediștii în jurul cloștii Ponta, greu de ucis visul de preamărire al actualului ochelarist ajuns premier. Explozia de telegrame și de mesaje de susținere care au împânzit site-ul PSD, știrile tembeliziunilor afiliate etc pe lângă sila generată (amintindu-mi de scrisorile trimise mult iubitului fiu al patriei comuniste, Nicolae Ceaușescu, de ziua acestuia, de ziua partidului șamd) mi-a mai aprins un beculeț pe lângă miile ce-mi luminează sinapsele din 2012 încoace.

La 25 de ani de la alungarea dictatorului, nimic nu s-a schimbat în România. Pe lângă falsa impresie a unei libertăți chipurile oferită de democrație (omul s-o fi născut liber dar odată cu apariția Contractului Social al lui J.J. Rousseau, numai despre libertate nu mai poate fi vorba), restul a rămas în litera și linia trasată de cei școliți ani buni la rând în școlile de partid comunist de la București ori de la Moscova.

Indiferent de zona politică în care s-au pripășit cameleonic foștii activiști de partid, efectele teoriei îngurgitate de aceștia la orele de socialism etc își fac de cap în societatea românească actuală. Ba mai mult, sub diverse pretexte manipulatorii politicienii încearcă să se autovictimizeze spre a atrage mila opiniei opiniei publice, una tot mai indiferentă și tot mai refractară la mesajele clasei conducătoare.

Să fie dezamăgirea generată de imberbii migratori? Nu prea cred… Mai degrabă se poate vorbi de aplicarea principiului” la așa popor, așa conducători”. Nu voi diseca acum psihologia poporului. Au făcut-o alții cu mult mai bine la începutul secolului trecut și cu un veac mai înainte etc. Deci, nu aș face altceva decât să repet, redundant, un mesaj deja clasicizat.

Atât timp cât în fruntea statului se află niște impostori care în decembrie 1989 au preluat frâiele puterii doar pentru a prospera ei înșiși și clica lor de venetici. Atât timp cât efectul votului, democratic mai mult sau mai puțin, atunci când a dus la răsturnarea uneia dintre tabere a generat și mai multă sărăcie și acuzații la adresa celor deja” foști” pentru” greaua moștenire” lăsată noi echipe. Atât timp cât obrăznicia și nesimțirea devin elemente cheie în guvernarea nației… E și normală apariția unei atitudini de refuz și indiferență. Iar efectele se văd de la scrutin la scrutin prin prezența tot mai redusă a electoratului la urne. Dar e o altă poveste pe care o vom spune la un moment dat…

Revenind la mult iubitul pionier, slăbuțul îngrășat premier Ponta, coroborând elementele de jemanfișism și miserupism specifice noii clase politice, slabe șanse să-l vedem plecat de la palat. În ciuda corului care îi cer tot mai des demisia. Dovadă, scrisoarea trimisă cancelariilor străine prin care îi anunță pe reprezentanții marilor puteri că va demonstra prin orice mijloace (se pregătește un mare fals național?) nevinovăția domniei sale. Nimic despre onoare, coloană vertebrală și bun simț. O reacție cam de maniaci dacă mai luăm în calcul și insistența cu care ochelaristul și gașca sa bat monedă pe votul popular din 2012! (același vot care i-a instalat pe creștin-democrați în 1996 la putere cu efectele dezastruoase de după…). Cum se numește în psihiatrie bolnavul în cauză? Psihopat, parcă…

”Sunt indivizi capabili să exercite asupra celorlalți o formă superficială de seducție, sunt credibili și par inteligenți. Se folosesc de aceasta mască pentru a-i atrage pe ceilalți și pentru a-i controla. Comparat cu alte tipuri de stări patologice, psihopații nu au deliruri și nici nu arată manifest alte semne ale gândirii iraționale. Acesta este, de altfel, principalul motiv pentru care majoritatea celor care intră în contact cu ei îi consideră pentru o vreme “perfect sănătoși”. Au discernământ, înțeleg perfect ceea ce societatea consideră a fi bun sau rău. Se întâmplă doar să facă anumite excepții în ceea ce privește comportamentul lor anormal, care, potrivit propriilor evaluări, se plasează undeva în afara oricăror norme, deasupra regulilor stabilite de stat și în general în afara oricăror tip de reguli ale umanității.” (catchy.ro)

Vi se pare că întâlniți în spațiul politic, la oamenii politici din prezent, niscai caracteristici evidențiate în citatul anterior? Orice eventuală asemănare cu vreunul care tot apare la tembelizor gesticulând și vociferând pe o temă sau alta, scoțând la înaintare principii ale statului de drept etc etc, e pură și neintenționată coincidență.

Să auzim numai de bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s