Siderat de România: Dispărut pe calea mântuirii

Posted on

Sincer, pe mine nu m-a atras cazul elevei dispărute de acasă timp de patru zile. Dacă ați circula cu RATB-ul mai mult decât cu autoturismul personal veți observa pe panourile de avertizare din interiorul autobuzelor regiei de transport tot felul de anunțuri cu copii dispăruți de acasă și a căror urmă nu o pot lua nici măcar copoii poliției.

Rătăcirea copilei, olimpică din câte se pare, pe căile credinței sale religioase s-a transformat pentru ratangiii celulelor de criză de prin ministerele administrate de Ponta într-o bună ocazie de a-și arăta eficiența. Evident că la acest capitol grandios a fost chemată și presa care conform principiului: orice rahat e o pâine bună de mâncat a dat-o pe Breaking News scotocind până în găoazele celor apropiați copiliței doar doar de-or descoperi ceva interesant și șocant.

Dacă a fost șocant în toată povestea fugii de acasă a fetei e faptul că încercarea autorităților de a demonstra cât de competente sunt s-a dezumflat brusc precum un balon de săpun ieftin de contrabandă odată cu descoperirea copilului într-un tren care se întorcea din nordul țării. Motiv de Breaking News. Se poate altfel? Iar corifeii presei postdecembriste încep cu ipotezele: viol, răpire… Toate cuvintele care îi oripilează pe tembelotelespectatori. Rând pe rând, jurnaliștii lu’ pește prăjit sunt tot mai dezamăgiți. Nu pot să își șocheze publicului și să îl determine să arunce telecomenzile pe geam pentru a rămâne pe vecie conectați pe postul lor.

Până aici, nimic nou în relația autorități-presă-public/cetățean. De abia de aici începe distracția. Pentru că tot răscolind și căutând haita de ziariști au adulmecat un iz de tămâie și clinchet de cădelniță. În jocul dispariției și-a făcut intrarea cu surle și trâmbițe onor iubita noastră biserică cu tot soborul ei cu tot. Ascultând reacția duhovnicului fetei, una surprinzătoare, iritată și iritantă totodată, am ajuns să mă îndepărtez și mai mult de instituția transformată de noua conducere într-o simplă afacere asemănătoare fabricilor de diplome apărute simultan sau imediat cu/după lansarea programului Bologna în sistemul preuniversitar.

Da, canoanele bisericii alea vechi trebuie respectate. Nu spun că trebuie încălcate. Dar în momentul în care tu, în loc să îl îndrepți pe mielul rătăcit de turmă către aceasta, îl trimiți mai departe spre drumul pierzaniei și cu mult mai aproape de gura lupului, atunci avem o mare și gravă problemă. Una care ne arată, dacă mai era nevoie, cât de mult s-a schimbat ideea de religiozitate în mentalul preoțimii ortodoxe și prin recul în conștiința clerului.

Suntem, din nefericire, cu mult mai departe de cuvântul originar sau original trimis de Dumnezeu. Sub diverse pretexte din ciclul: să nu faci ce face popa ci ceea ce zice el, mulți dintre prelați au călcat strâmb încălcând cu o voinicie întâlnite numai în vreme de restriște mai toate poruncile Domnului. Și ca să îi dau replica unui distins gazetar care mai publică editorialele și pe pagina de internet a Ultimei Orei, niciodată biserica ortodoxă română nu va vorbi în mod oficial de mizeria și colcăiala din interiorul său. Așa cum niciodată nu va scoate la înaintare vreo listă de prețuri pentru serviciile prestate către populație. Acestea fac obiectul unor înțelegeri tacite și rămase la stadiul de simple zvonuri. Care se transformă în realități în clipe de ananghie.

Într-o societate tot mai ahtiată după averi lumești aflată într-o continuă bătălie pentru supraviețuire și cu tot mai multă ură și pizmă în suflet, biserica ar trebui să fie acea instituție care să readucă liniștea și pacea în jur să îi determine pe oameni să se apropie de Dumnezeu și nu să îi îndepărteze. Religia, după umila mea părere, ar trebui predată unor oameni cu discernământ. Cu tot respectul, nu se poate spune și știința cea atât de hulită în trecut de” luminatele” minți bisericești a demonstrat-o din plin, că un copil de șase-șapte ani și poate puțin mai mare ca vârstă are un discernământ stabil și supus pe deplin regulilor logice. În justiție, din câte îmi amintesc și scuze dacă greșesc, opinia copilului este luată în considerare după împlinirea de către acesta a vârstei de 10 ani. Sunt bine știute cazurile de rebeliune adolescentină (și eu la 15-16 ani vroiam să îmi iau lumea în cap și să plec de acasă). Și tu ca biserică încerci să îl îndoctrinezi de mic? Repet, România nu e stat fundamentalist religios. Dacă ar fi fost așa m-aș fi supus regulilor. Dar atât timp cât nu este, de ce trebuie mers pe ideea că ortodoxismul este cea mai bună credință, că trebuie făcut semnul crucii (când crucea nu a fost de la început) un simbol al creștinătății) șamd.

Este clar că e ceva putred de-a binelea în societate și că în curând vor ieși la iveală adevăruri ce nu se vroiau a fi spuse. Ca să fac o paralelă cu un material anterior, dacă ar fi să ne luăm după ceea ce se întâmplă în jur, după câtă prostituție și promiscuitate există în jur, deșănțare, închinare în fața unor chipuri cioplite pentru care culmea MAI ȘI DĂM BANI, OCHII DRACULUI, sfârșitul e aproape, momentul unui nou potop biblic ca să facem și o paralelă cu Cartea Sfântă, e extrem de aproape. Și acum o întrebare logică pusă de o minte cizelată cu ajutorul și largul concurs al unei înjurături de mamă adresată de preotul satului unui copil de cinci ani, sub icoana lui Isus: credeți că veți fi cu toții mântuiţi într-o astfel de situație? Sau se vor urca pe o posibilă Arcă a lui Noe tot aceia dintre imberbii lumii contemporane care și-au cumpărat mântuirea cu bani grei…

P.S. Pentru toți cei care aveți de gând să dați cu parul și să mă catalogați precum Inchiziția de pe vremuri, drept eretic sau ateu, vă spun că sunt creștin-ortodox ca religie. Dacă dezaprob acțiunile instituției, ale multora dintre oamenii acesteia care s-au cam îndepărtat de ceea ce le-a hărăzit Dumnezeu să ducă la bun sfârșit pe Pământ în numele Lui, asta nu înseamnă că îi contest pe toți. Printre aceștia, din prima categorie pusă la zid și executată de mine cu fiecare ocazie, există mulți alții, inclusiv duhovnicul meu de suflet, care nu și-au uitat chemarea întru numele Domnului și slujirea acestuia. Sunt foarte mulți aceia care sunt filantropi și sunt mereu alături de enoriași și fără a le percepe vreo taxă suplimentară în afara celei de a crede în EL.  TOT RESPECTUL MEU!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s