Siderat de România: Băsist sau antibăsist? Profesionist sau neprofesionist?

Posted on Updated on

România a rămas corijentă la materia „Greşeli istorice”. Altfel nu se poate explica de ce din când în când trebuie să trăiască precum racul: având impresia că merge înainte dar luând-o voiniceşte înapoi. Pentru mulţi dintre cetăţenii ei, în mare parte jurnalişti neafiliaţi puterii, aceasta este impresia generală. Chit că sunt catalogaţi, precum suflătorii în biserică în negrele vremuri ale istoriei, drept eretici şi, prin urmare puşi la zid. Căci da, Inchiziţia s-a întors. Vremurile pe care le credeam închise bine în seiful istoriei au ieşit din nou la suprafaţă. Cu largul concurs al unor fiinţe uşor de mituit, dar care au pozat mai tot timpul în inocente şi nepevertite creaţii ale Domnului.

Inchiziţia modernă se referă la băsism. O tâmpenie lingvistică inventată de imaculaţii amintiţi mai sus, o şleahtă aflată în slujba aripii radicale a unui anumit partid, urmaşa defunctului PCR. Ca şi în precedentul material nu vreau să vin cu nominalizări şi să spun fiecare ce funcţie a avut în vechiul regim sau cum le cânta lui Ceauşescu la ceas de seară pe sub balcoane. Remarc doar trista prezenţă a unui individ ce propovăduia numele şi cuvântul Domnului pentru nu ştiu ce cult. Cum naiba să mai crezi şi pretinzi că eşti integru când tu de fapt te-ai transformat într-o adevărată maşină de spălat creiere? Probabil ei nu realizează de acolo de sus din locul în care au fost propulsaţi în urma pupincurismului de care au dat dovadă, adevărata faţă a problemei. Pentru ei există o linie unică, asemeni inchizitorilor de odinioară: cine nu e cu noi şi cu credinţa noastră, e împotrivă (logic!) şi trebuie executat. În public dacă se poate.

Este simplu pentru ei răbuniţi stând în fotoliile din platourile de televiziune să dea din cioc şi să se certe precum gaiţele lui Kiriţescu. Este simplu să acuzi de dragul spectacolului. Pentru plăcerea motanului Felix, cel care şi-ar băga şi neamurile în puşcărie pentru a arăta cât de alb e dosarul său negru din arhiva Securităţii ceauşiste. Este extrem de uşor să acuzi pe cineva că e băsist atât timp cât te critică pe tine, cel bolnav de ură şi pizmă (oare cum vine treaba asta pentru o persoană ce pretinde că este unealta lui Dumnezeu pentru readucerea oilor rătăcite pe dreapta cale?; cum mai poate pretinde că e integru şi nepătat atât timp cât îi adoră pe mincinoşi şi pe cei care vorbesc urât?) încercând să te readucă la realitate. Mulţi, repet, au plătit de-a lungul istoriei, cu viaţa pentru îndrăzneală. Acum sunt executaţi la televizor spre satisfacţia animalică a publicului. Unul tot mai animalizat. Telespectatori care nu mai acceptă orice altă opinie, convinşi fiind de adevărul de necontestat elucubrat de fostul pastor.

Eu vin şi vă întreb pe bună dreptate. Ce să fac cu toţi prietenii mei care cred în Băsescu? Ce să fac cu toţi cei de lângă mine care îl urăsc pe mariner şi se uită dumnezeieşte la Antena 3? Ca să nu fiu catalogat băsist, deşi unii, din afara cercului, au şi făcut-o, trebuie să îi „ucid” pe fanii fostului căpitan de cursă lungă. Şi îmi pun logica şi enervanta întrebare: De ce?. Răspunsul primit din tabăra adversă: pentru că e băsist şi merită să moară! Măi să fie! Chiar aşa? Ne-am transformat brusc într-o naţie de criminali doar pentru că nişte imbecili încearcă să ne tâmpească şi să ne facă din varan, cu largul concurs al tuturor organizaţiilor aşa-zis profesioniste de presă şi al CNA-ului, un idol căruia trebuie să ne închinăm?

Eu, unul, nu sunt înscris în niciuna dintre organizaţiile de jurnalişti din România. Niciuna nu mi se pare a merita să existe pe lume. Nimic nu le demonstrează eficienţa. Pe vremea studenţiei, când colaboram cu diverse redacţiei, în cadrul unei întâlniri avute cu un mare şi legendar corifeu al regimului de tristă amintire, mare staroste pe căprăria breslei, i-am cerut sprijin pentru a accede în rândurile organizaţiei sale. Cu zâmbetul pe buze domnia sa s-a arătat de acord şi ne-a promis tot sprijinul domniei sale. Ştiţi cât a durat sprijinul? Până a doua zi!. Aşa că: de ce să intru într-o formaţiune al cărei lider nu îşi respectă cuvântul dat? (persoana respectivă continuă să fie el presidente şi să privească precum pastorul varanului pe toţi de sus).

Unde sunt reprezentanţii asociaţiilor „profesioniste” de jurnalişti să sancţioneze derapajele colegilor de breaslă? Doar le condamnă în cadrul numeroaselor chiolhanuri intitulate pompos simpozioane în urma cărora emit tot felul de rezoluţii cu care, evident, se şterg la fund toţi trepăduşii lui „peşte-prăjit”. Şi atunci ce naiba mai rămâne de făcut? Dacă ar fi să ne ghidăm după preceptele biblice: sfârşitul e aproape! Aşa că nu ne mai rămâne decât mântuirea.

Ca să încheiem, cum altfel, în nota „optimistă” a pastorului Gâdea şi ca să nu fim acuzaţi de către lingăii lui Ceauşescu, care cu drag şi spor formează, ideologico-tembelizistic, al nostru popor, drept băsişti. Nu că nu ar fi făcut-o deja. Pentru toţi aceştia nu am decât un singur gând: duceţi-vă naibii cu tot băsismul şi antibăsismul vostru! Ţara moare de foame, e pe marginea prăpastiei  (şi voi sunteţi la fel de vinovaţi ca şi băsiştii) şi vouă vă arde de vânătoare. Ruşine, mici dumnezei comunişti şi neocomunişti ce sunteţi!. La „brutărie” cu voi !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s