Siderat de România: Când nimic nu mai au a spune

Publicat pe

Mi-am jurat la un moment dat, după o dispută serios întemeiată avută cu unul din reprezentanții noii generații din preoțime să îi ignor pe aceștia și să îmi continui comuniunea cu Dumnezeu așa cum au făcut-o și alții: de unul singur, sau găsindu-mi un duhovnic care să îmi vorbească nu din scripte ci din suflet și mai ales pe limba mea.

Constat cu amărăciune că deși ortodoxia se reclamă, sau se proclamă, cum doriți domniile voastre, a fi calea cea dreaptă întru credință (așa am înțeles-o eu, nu dați cu parul și lăsați documentele deoparte), în prezent ea e tot mai departe de ceea ce ar trebui să reprezinte.

Aroganță în multe cazuri, lipsă de bun simț, tupeu … Asta simt eu când intru în contact cu prelații, ce se identifică tot mai mult cu  clasa politicienilor. Atitudine sfidătoare față de oamenii simpli, refuzul de a îngropa, sau de a boteza dacă nu cotizezi la buzunarul sutanei etc. Ce cale dreaptă e atunci când în timpul slujbei te aliezi cu ochiul dracului sau cu oamenii înstăriți dar care au făcut atât de mult rău unei societăți, sau când spui mireanului cu cine să voteze; asta trebuie să fie menirea unei slujbe religioase? Cum te mai poți numi prim reprezentant al legăturii omului simplu cu Dumnezeu când tu îi sfidezi pe ambii ignorându-i din spatele fumuriilor geamuri ale merțanului proaspăt cumpărat după un plocon făcut în casa politicului?

Biserica ar trebui să reprezinte o instituție apropiată enoriașilor, un loc unde aceștia se pot adresa prelaților și să discute nu contratimp și contra cost problemele cu care se confruntă.. Ce găsesc oile rătăcite ale Domnului când își caută calea ? Uși închise, sau indivizi ce le răspund rece, în doi peri și discretul îndemn de a cumpăra o lumânare pentru binele stabilimentului.

Ați putea veni să spuneți că nu peste tot e la fel, că sunt oameni și oameni. Corect! Dar nu cred că Părintele Galeriu, Părintele Cleopa, Gheorghe Calciu sau oricare alt mare duhovnic ar fi privit enoriașii cu disprețul multora din prezent și le-ar fi luat acestora până și îmbucătură ultimă ca să idice un ditamai căsoiul numit Catedrala Măntuirii. Atât!

Și Ștefan cel Mare a clădit mănăstiri, biserici. Dar istoria nu a consemnat că a neglijat educația, ori sănătatea supușilor săi.

Nu cred că Neamul românesc se va putea mântui odată cu ridicarea edificiului, nu cred că toate relele vor dispărea odată cu deschiderea porților. Știți cine vor avea de câștigat de pe urma acestora, pe lângă distinsa doamnă Patriarhie? Șmecherii, golănașii de bani gata ce vor da năvală să pună de-o nuntă, botez în cel mai cool loc din tagma ortodoxiei. Pentru că, nu-i așa? dețin exact bunul de care are nevoie preoțimea.

Poate și de aceea au decis cei numiți mai devreme să se retragă deoparte fiindu-le călăuză exact celor care o căutau cu ardoare.

Sunt sătul să văd preoți care și-au uitat menirea, sunt sictirit când îi aud cum propăvaduiesc tot felul de cuvinte din scripte în care nici ei nu mai cred cu atâta tărie, când vorbesc de smerenie și simplitate iar ei imediat după slujbă se urcă în climatizatul și ultraconfortabilul merțan pentru a se retrage spre măreața lor moșie parohială.

Nu mă interesează nici explicațiile unora sau altora că peste tot în lume statul ocrotește mai mult biserica decât familia. Nu mă interesează că fiecare dinastie are nevoie ca peștele de apă, de bani grămadă pentru a ridica tot felul de monumente în care periodic să se îmbulzească precum oile la strungă mulțimile îndobitocite, înfometate și destul de credule.

Să vii și să spui că și bisericile sunt tot un fel de spitale ale sufletelor? De câte ori a cotizat biserica pentru tratamentul unui bolnav? Când îl voi vedea pe Patriarh că își va dona efectiv banii pe o lună unui bolnav, că va inaugura un spital pentru a le asigura celor mulți și năpăstuiți spațiul fizic necesar pentru a se întrema, voi spune atunci că, da, s-a schimbat ceva. Dar când vii în fața publicului și îi spui că se dau bani mai puțini la educație și sănătate doar pentru că a scăzut numărul de stabilimente și al populației scolarizabilă, atunci, fie-mi cu iertare, aceasta nu mai are nimic de-a face cu credința ci cu aroganța și o crasă inegalabilă nesimțire de care am amintit adineauri.

Fraților, treziți-vă, aceștia nu mai reprezintă demult legătura cu Dumnezeu. Dacă doriți să aveți conștiința împăcată că mesajul vostru a ajuns la EL căutați-i mesagerii departe de lumea dezlănțuită a marilor metropole, orașe, comunități. Adevărații reprezentanți ai Lui acolo se găsesc , nu în cloaca numită societate contemporană.

Știu: mulți mă vor apostrofa pentru cele scrise mai sus. Dar asemeni Învățătorului vă spun doar atât: doar cei fără de păcat și cei care chiar nu cred că toate cele spuse de subsemnatul  sunt adevărate, doar aceia să ridice piatra și lovească!

Restul…e tăcere!

Toate bune!

semnatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s