Siderat de România: Realități simple

Publicat pe Actualizat pe

Departe de zgomotul asurzitor al marilor orașe, timpul curge altfel. Și parcă nici greutățile cotidiene nu mai sunt atât de împovărătoare. Cu mintea mai limpede ca oricând reușești să diseci mai eficient informațiile care îți ajung la urechi, ai șansa unică de a gândi simplu, în stilul oamenilor obișnuiți, al celor cărora nu au nevoie de o mie de facultăți și diplome pentru a înțelege lumea și mersul treburilor. Acolo în mijlocul lor redescoperi natura ființei umane în ambalajul său original, nepervertit de trecerea tehnologiei pe deasupra capetelor.  La țară, așa cum încă o mai regăsim prin unele fundături ale României, omul nu stă să caște gura la toate monstruozitățile emanate de gândirea celor care iau mii de euro ca să facă pe formatorii de opinie. În gospodăria lor mai sunt și niște vietăți care le asigură lor, oamenilor , cele necesare traiului zilnic: lapte, carne și ouă. Și acestea au nevoie de atenție, hrană și apă pentru a da randament. Mai e și munca la câmp. Plus că, în mediul lor, socializarea încă se face pe sistemul clasic.

Evident că au auzit și ei de pițipoancele și cocălarii zilelor noastre, modele ”demne” pentru noua generație. Pe unele, țăranii le-ar trimite la muls vaca sau la prășit în arșița verii. Și ce bronz frumos ar căpăta pielea…Dar ce pot ei să facă? Deciziile nu le pot lua de acolo de pe marginea șanțului, ori de la gard, când se adună să dezbată problemele societății actuale. Sunt prea mici și prea insignifianți pentru aleșii neamului. De ei, aceștia din urmă își aduc aminte doar în clipa alegerilor . Brusc, în acele zile, politicienii realizează că prin colțurile unității administrative pentru care candidează trăiesc niște ființe bipede raționale, culmea, cu drept de vot. Atunci nu mai contează noroaiele și ulițele desfundate. Mai ceva ca precizia ceasului elevețian, cohorte de indivizi îmbrăcați în haine casual însoțiți de trepăduși și trepadușe înțolite la patru ace bat din poartă-n poartă încercând să convingă omul simplu din prostime să îi acorde votul. Ba cu o sumă mică de bani, ba cu o sacoșă electorală. Chestii mici și mărunte, ieftine pentru orice orășean înstărit, dar scumpe pentru săteanul sărac.

Și uite așa ajung unii imbecili cu mulți bani să conducă nația. Profitând de naivitatea oamenilor simpli, cărora le promit marea cu sarea și în capul cărora își deșartă slobozul zilnic de prostie și incultură.

Orice asemănare cu personaje din viața reală nu e pură întâmplare…

CRĂCIUN FERICIT, dragii mei!

semnatura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s