Prea mici pentru războiul celor mari

Publicat pe Actualizat pe

Ceea ce mă miră cel mai mult, vis-a-vis de toată tevatura aceasta cu acţiunile procurorilor legate de referendumul din 29 iulie este faptul că cei mai revoltaţi sunt cetăţenii din fieful anumitor lideri politici. Imaginile difuzate de tembeliziuni ne-au arătat nişte indivizi destul de dubioşi undeva prin fundal ca şi cum ar fi fost cei care sechestrau din umbră întreaga operaţiune de revoltă împotriva reprezentanţilor aflaţi de partea legii, la urma urmei, până la proba contrarie.

Un lucru absolut halucinant este şi faptul că liderii politici instigă la nesupunere, punând prosteşte şi imatur accentul pe ideea anchetei celor care au votat. Degeaba urlă Parchetul prin zeci de comunicate, degeaba zbiară unii să arate realitatea, politicienii o ţin pe a lor. Şi e de înţeles: au priceput cu toţii că acum e rost de pus mâna pe potul cel mare, pe marele os ţinut de Băsescu şi ai lui în custodie timp de atâţia ani.

Privind din afara Stânei Politicii Româneşti tot acest tămbălău intern, stau şi mă întreb: eu cu ce sunt vinovat? De ce naiba să mă mai prezint în toamnă la vot, când ştiu că niciuna din forţele politice ce acum dau lupte grele pe frontul nebuniei, nu mă poate sprijini în dorinţa mea de a-mi clădi viitorul aici, în spaţiul de la nord de Dunăre? A nu se înţelege greşit, cum poate unii grăbiţi şi superficiali ar putea să o facă. Nu mă puneţi la zid, nu mă faceţi partizanul lui Băsescu. Nu aruncaţi cu ouă, roşii în mine, odată pentru că sunt şi se vor dovedi mult prea scumpe şi de acum pe viitor. Şi pentru că, în al doilea rând, nu instig la boicotul electoral. Eu însumi am votat şi pot dovedi asta, dar nu mă revolt şi nu mi-e teamă de ancheta procurorilor. Mie, de altceva îmi e teamă: că altcineva ar fi putut vota, pe baza CNP-ului meu. Asta e marea durere. Nu faptul de a fi votat şi anchetat. Atât timp cât ştiu că sunt corect şi cinstit, nu am de ce să urlu împotriva sistemului.

O durere la fel de mare o resimt când văd cum au dispărut din populaţia ţării peste 9 milioane de oameni. Zi de zi văd politicieni care trâmbiţează şi flutură hârtiile cu cei 8, 5 milioane de votanţi. Restul, dă-i naibii! Ei nu mai există. Pentru politicieni populaţia României e formată din 8,5 milioane de cetăţeni. A naibii epurare! Nici în teoriile cele mai conspiraţioniste nu cred că ar fi reuşit liderii ascunşi ai planetei să şteargă urmele a aproape 10 milioane de pământeni în doar câteva zile.  Au reuşit-o românii cu această alba-neagra cu care suntem hăituţi la rându-ne , noi cei care nu privim doar un singur canal de ştiri.

 Să nu ne mai mire dacă la următoarele alegeri numărul votanţilor se va reduce şi probabil nu vor mai scoate nici unii, nici alţii, discursuri cu :”7,5 milioane de alegători ne susţin!”, pentru că că nu vor mai fi valabile. Românii se vor întreba din nou retoric: câţi mai suntem de fapt în ţară? Cât zic cifrele politicienilor, sau cât spun cele ale statisticienilor? Cu mână pe inimă, propun să renunţăm la cele din urmă. Astfel, cei ce vor să afle adevărul să nu mai fie nevoiţi să consume energia minţii de pomană. Suntem cât zic politicienii că suntem şi cu asta, basta! Zic ei cum că 7,5 milioane au votat cu Jos Băsescu şi doar 900.000 împotrivă? Atunci populaţia României să fie de doar 8,5 milioane de cetăţeni. Vor spune peste patru ani că au votat doar 7 milioane de români, atunci aceea să fie numărul total  şamd. Ce atâta bătaie de cap cu procentele celor prezenţi la vot? Ce atâta scandal cu liste permanente? Câţi au votat , aceia să fie consideraţi români şi la totalul lor să se facă raportarea procentuală. Nu la cifrele vehiculate de statistică , alea ce vorbesc de vreo 19 milioane de cetăţeni cu buletin tricolor la piept. Să dea o lege prin care cei care nu se prezintă la vot să fie radiaţi nu din listele permanente ci de la Evidenţa Populaţiei. Aşa vor rezolva şi problema voturilor şi a procentelor.

Sincer, nu îi înteleg pe aleşii neamului cum nu doresc să schimbe societatea şi mentalitatea acesteia. Nu pricep e ce nu vor să îi determine pe români să voteze. Mai bine de jumătate dintre cei care sunt pe liste, conform BEC, nu cum spun tembeliziunile, nu au venit la vot. E o problemă extrem de gravă la nivel de mental colectiv. Politicienii , cu toţii la un loc, ar trebui să se alarmeze e faptul că, în afara celor destoinici şi care voteaza după cum am mai zis, fie la comandă, fie manipulat de media, tot mai mulţi refuză să îşi mai exercite dreptul electoral. Asta ar trebui să îi îngrijoreze pe aleşi. Nu câţi au votat de mai multe ori şi unde, ca apoi să îşi scoată unii altora ochii ca proştii în public. Trist… Din ce în ce mai trist. Cu, sau fără Băsescu. Cu, sau fără Antonescu. Din această bătălie, oamenii simpli nu au nimic de câştigat. Au fost folosiţi drept carne de tun într-un război care îi depăşeşte. Dar cei de jos nu au de unde să ştie acest lucru. Şi din nefericire, la acest aspect, a contribuit şi educaţia. Una tot mai precară, tot mai simbolică în raportul dintre anii petrecuţi în scoală şi ceea ce le-a rămas multora în creiere. Divide et impera, precum şi multe alte cuvinte de duh. De toate acestea se folosesc cei care, prin rotaţie, ajung să conducă o naţiune. Vorba cântecului : Ţara te vrea prost!

Să facem o analiză a ceea ce s-a petrecut în ţară din ianuarie până în prezent şi mai ales în ultima perioadă. Dacă în ianuarie politicienii s-au contrat şi s-au concentrat  pe lucruri de genul: du-te bă de la guvernare că eşti prost, de prin luna  mai au luat-o pe arătura arăturii cu toţii, lăsând de izbelişte orice altceva, în afara osului de ros.  Seceta e încă la ea acasă. Stă liniştită şi se dă în balansoar. Ştie că şefii din agricultură nu se prea omoară să o alunge din ţară. Infrastructura merge târâş-grăpiş. Cei puşi să se ocupe de ea nu au terminat cu acuzaţiile privind vechea moştenire. Cât despre educaţie, ce să mai spunem: avem bani pentru forţoşi, dar n-avem un sfanţ pentru genii. Vina, evident, a fostei echipe! Şamd. Exemplele pot continua la infinit. Luaţi apariţiile TV ale diverşilor politicieni şi scoateţi cuvintele: greaua moştenire, fostul guvern n-a făcut etc. Vă veţi îngrozi…

Dacă încercăm să facem un simplu exerciţiu de imaginaţie şi să ne transpunem peste alţi patru, ori opt ani, oare cum va fi? Nu cumva cum a fost şi în 1996, în 2000, ori 2004? Nu cumva de fiecare dată, greaua moştenire a fost ceea care a împiedicat România să evolueze? Mai gândiţi-vă înainte să daţi cu piatra. Nu este războiul nostru, al postacilor, al jurnaliştilor. Ci al lor, al celor care sunt coordonaţi din umbră de marele Uncle Sam şi Ţarul Boris. Suntem prea mici pentru războiul lor. Iar noi, ca simplă şi mică naţiune, suntem carne de tun în bătăliile pe care le duc ei acolo, între ei. De la 1600 încoace, asta se întâmplă periodic. Încă din acele vremuri, cei care au condus destinele ţării ( cei rămaşi în viaţă, nu căzuţi la datorie) au făcut jocurile, uneia, sau alteia dintre puteri.

Mai gândiţi-vă la asta şi apoi huliţi.

P.S.  Apropo, legat de una din ştirile vehiculate,  flota nu a fost vândută doar de Băsescu. Ci acolo a fost creat un adevărat Triunghi al Bermudelor, în care s-au băgat şi şefii mari ai fostului mariner, acum politicieni împrăştiaţi prin toate partidele aflate ori în opoziţie, ori în guvernare. Băsescu nu ar fi reuşit să facă dispărută flota României, fără acordul tacit al şefilor aflaţi atunci în fruntea ţării. Să fim totuşi puţin serioşi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s