Olimpiada trișorilor și a contestațiilor pe bani frumoși

Posted on Updated on

Hai că am ajuns să o trăiesc şi pe asta. După ce că suntem amărâţi că vai de mama noastră, după ce că am asistat la tămbălăul cu uite Olimpiadă, nu e Olimpiada pe TVR, nici acolo nu am făcut mare brânză. N-are sens să acuz pe unii, sau pe alţii de insuccesurile, cu ghilimelele de rigoare, repurtate de ai noştri. Problema, din câte se pare, nu e a noastră, nu e a voastră şi nici a urmaşilor, urmaşilor noştri. E o chestie care ţine de geopolitică la urma urmei. O chestiune de orgolii care dăinuie de când uncle Sam a dat nas în nas cu ţarul Boris. Şi ţine-te, nene, hora de atunci. Când Sam deasupra, când Boris. Şi dă-i şi luptă… Iar ceilalţi ori cu unul, ori cu celălalt, cale e mijloc nu era. Sau, cel puţin, asta era impresia generală. Căci, nişte deştepţi au încercat nuanţa de gri dintre alb şi negru. Şi ăia erau români.

Dualismul care caracterizează poporul de la nord de Dunăre a adus de-a lungul veacurilor numai belele peste cei care săreau dintr-o barcă într-alta. Am câştigat bătălii, dar ni s-au luat drept pradă de război teritorii. Am fost alături de ţarul Boris şi n-am lăsat amăgiţi precum o fată nedusă în lume atunci când i-am dăruit spre păstrare tezaurul. Etc etc, vorba unui mare clasic.

Aşa e şi cu Olimpiada asta. Păi ce credeaţi voi? Că ne merge ulciorul de prea multe ori la apă? L-au luat sniper-ii anglo- americani la ochi şi l-au făcut bucăţele mici de lut. Mai noi s-au băgat în cârdăşie şi nişte olandezi şi culmea, de-ai noştri care o luară cu ceva decenii în urmă la pas peste hotarele RSR-ului. Sincer, nu mă pasionează Olimpiada de la Londra. E a doua, după cea din 1980 de la Moscova, la care nu mă uit. Am văzut câteva faze de toată jena şi m-am lăsat de sportul cu aruncatul cu privirea pe canalele tv de specialitate. De toată jena britanicii ăia cu organizarea lor. Ca să îşi scoată pârleala cu investiţiile au băgat faza cu contestaţiile. Doar nu credeaţi că e gratis toată treaba? Se plăteşte cash, cu cardul, ori prin te mai miri ce alte mijloace. Şi uite aşa se fac unii cu medalii, alţii cu ochii-n soare. O medalie de bronz? 300 de dolari şi e a ta. La contestaţie, evident…

Mi-e silă de astfel de Jocuri Olimpice. Satul african închis din motive tot organizatorice. Drapele confundate în momentul afişării, imnul unui stat în locul altuia (apropos, tot în Anglia a fost faza cu Trei culori cunosc pe lume, în loc de Deşteaptă-te, române). Ce-o fi în capul englezilor ăstora, habar n-am. Dar de râsul curcilor ajung cu situaţiile penibile în care un sportiv rămâne cu medalia câştigată, deşi recunoaşte oficial că a a trişat. Să mai pomenim de americanca Kayla Maroney căreia nu îi venea să creadă că, deşi a picat în fund precum bebeluşii, a ratat aurul la sărituri ??? În ce lume trăim fraţilor, dacă până şi la sport ajungem să dăm medalii olimpice trişorilor şi celor mai stupizi sportivi care greşesc copilăreşte? De s-ar fi întamplat așa ceva la Barcelona, Sydney, nu mai pomenesc de Montreal, ăia nici nu apucau podiumul, sau erau descalificaţi fără discuţie.

Dar, am uitat. Suntem la Londra, nu? Trebuie să plătim tribut lui uncle Sam, mare prieten al lui Sir… Charles. Aşa că totul devine clar precum cerul azuriu din vârf de munte într-o zi senină. Peste patru ani, vom fi în jungla amazoniană. Oare acolo, cine vor fi cei aleşi să câştige? Americanii, ori ruşii? Sau poate spaniolii, sau poate portughezii. Ori mexicanii… Sau poate tot ruşii, ca să parafrazăm bancul cu Ştefan cel Mare pitit în fântână ca să scape de urmăritorii turci.

 

 

 

One thought on “Olimpiada trișorilor și a contestațiilor pe bani frumoși

    helsworth said:
    13 August 2012 la 17:08

    Lasand la o parte intrigile dintre oficiali, antrenori si sponsori, pe mine chiar ma oftica atitudinea sportivilor. Dau exemplul de la scrima, cu Shin A Lam si Heiddeman. Nenorocita aia tipa si dadea din maini de parca era castigatoare absoluta, incontestabila, de parca ar fi fost de 3 ori mai buna ca oponenta sa. In loc sa taca din gura, sa-si minimalizeze patetismul, ea l-a impins in extrema. Atitudinea ei a demonstrat tipul ei de caracter, sau mai bine zis lipsa de caracter. Cand „castigi” in in halul ala, ai bunu’ simt/un pic de creier, mergi pe burta si taci in mortii tai din gura!… Vis-a-vis de „mainile intine si-n fund”, chiar mi-e scarba. Inainte de premiere si in timpul ei, facea niste fete si arata un bot, ca-n filmele cu majoretele rele si rasfatate. Lumea/Planeta era de vina, pentru faptul ca ea cazuse-n cur. Nu mai vorbesc de contestatia celeilalte americance de la barna (facuta de un antrenor romana, ca sa vezi ironia sortii), prin care i-a furat bronzul Catalinei, insa, imi pun intrebarea, ai nostri de ce n-au depus si ei contestatie? Ca tot o luam in mana si n-aveam nimic de pierdut daca faceam scandal. Eu unu’ cand ma uit la un sport, vreau sa vad competitie si stradanie, vreau sa vad ca cel mai bun castiga, nu ce-l mai american, nu ce-l mai rus, nu ce-l cu notorietatea cea mai mare, nu favoritul caselor de pariuri etc. In finala de la scrima la baieiti, romanasii nostri au fost ATAT de varza, incat dupa parerea mea, nu meritau nici macar argintul. Am vazut mai multa daruinta si executie la rusi si la italieni (in meciul lor pentru bronz). In concluzie, nu ma intereseaza ca al meu sa castige, ma intereseaza sa castige ala care merita, nu ala care „trebuie”.
    PS: Avand in vedere ca restu’ lumii baga bani in sport si are o baza de selectie infinit mai mare ca a noastra, (noi bazandu-ne doar pe voluntarism si simpla pasiune) sportivii nostri (unii dintre ei) sunt absolut extraordinari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s