Adventure in Tuscany, episodul trei

Publicat pe Actualizat pe

Episodul trei din aventura toscaniana ne gaseste pe strazile din Firenze fotografiind tot ce putea fi imortalizat pe cardul aparatului foto. Biserici, piete, magazine, oameni, statui. Totul a trecut prin fata camerelor din dotare intru amintire ulterioara.

Sunt multe de povestit. Lucruri frumoase, dar si mai putin placute. Momente unice pe care le simti si vezi mai mult ca sigur o singura data in viata. Sau, daca dai crezare legendelor si superstitiilor, le mai reintalnesti atingand ratul lui…Porcellino, unul din simbolurile orasului Firenze, un personaj ce vine din neanturile trecutului , un porc mistret care l-a inspirat , se pare, si pe Andersen in una din povestile lui minunate.

Porcellino e simpatic, dulce si misterios totodata. In fata statuii din bronz stau cuminti la coada zeci de turisti dornici sa puna in gura lui un banut care, conform legendei, ii va readuce pe plaiurile Toscanei cat de curand posibil. Evident si dupa ce atingi si boticul simpaticului animalut. Ca sa fie ritualul intreg. Lucru pe care l-am facut si eu, indragostit pana peste cap de citadela italiana, de mancarea de aici, dar mai ales de inghetata facuta la Vivoli, dupa multi, cea mai buna din Florenta. Si, credeti-ma, asa si si este…
Am inghitit , savurat deliciosul desert alcatuit dintr-o combinatie de pepene, mure si cafea nemaitinand cont ca in urma cu o zi eram „murat” de ploaia cu gheata intalnita pe dealurile din imprejurimi si de paracetamolul luat ca…medicament.

Pranzul ne-a surprins la masa, printre alti italieni si turisti de pretutindeni, cu totii impartind impresii despre pizza si alte sortimente culinare din meniurile tentante ale restaurantelor. Preturile, un pic cam mari pentru buzunarele multora dintre noi, dar a meritat din plin.

Dupa care, dupa o pauza de cateva minute pe o banca din fata Domului si dupa cateva alte guri de apa oferita gratis la un dozator de langa Palazzo Vecchio, am inceput o adevarata cursa contracronometru pentru cadouri, amintiri pentru cei dragi, de acasa. Eu, cu imaginea lui Porcellino in cap, nu m-am lasat pana cand nu mi-am cumparat magneti, tricou si hanorac cu celebrul personaj. Atat de drag imi este acesta…

Seara ne-a gasit haladuind pe strazile orasului, revizitand, unul cate unul, obiectivele care ne-au impresionat. Un adevarat tur de forta, de la nord la sud si de la vest la est.In loc de ramas bun, avand in vedere ca a doua zi urma sa plecam spre Lucca. Un alt loc plin de istorie si mister totodata.
Dar despre aceasta si cum s-a razbunat inghetata firenziana pe gatul meu, in episoadele urmatoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s