Adventure in Tuscany, episodul 1

Publicat pe Actualizat pe

Prima zi a aventurii toscaniene ne-a gasit verificand si rasverificand listele si bagajele pentru destinatia Florenta. Mai ceva ca la antrenamentele pentru zborurile spatiale, in mini-cartierul general se faceau si desfaceau trasee de urmat, se dadeau sfaturi peste sfaturi si peste toate emotia primului zbor pentru jumatatea mea. O emotie care ajunsese , fie vorba intre noi, sa ma cuprinda si pe mine acum ditamai veteranul in ale umblatului cu avionul.

Dar cum zeita Fortuna vroia sa ne vada pe minunatele stradute ale Toscanei, totul a decurs mai bine decat prevazusem cu totii si asa se face ca seara zilei de 17 septembrie 2011 ne-a prins admirand superbul apus de pe Ponte Vecchio si apoi la o plimbare la pas prin intortocheatul centru firenzian plin de lumini multicolore si agitatie . Intorsi in minicartierul general au inceput dezbateri cu harta obiectivelor turistice intinsa pe masa. Va dati si singuri seama cam care a fost tema acestor „parlamentari : Ce ar trebui sa vizitam prima si prima oara…

Am adormit in coada de peste decisi sa lasam destinul sa ne calauzeasca pasii asa cum crede el de cuviinta. Si a fost sa fie Santa Croce, un locsor la care am ajuns relativ usor prin partea dreapta a raului, pardon , fluviului Arno trecand pe langa sediul Bibliotecii Nationale si pe langa un narcoman care probabil isi rAtacise seringa undeva prin tufisurile din zona. Stradute inguste, biciclisti si spatii largi in piete. Ca sa nu mai pomenim de buticarii care incearca sa te convinga sa le cumperi marfa din stand.

Pentru ca fiecare zi trebuie sa aiba parte de surprize, parada fanfarelor din imprejurimi ne-a incantat ochiul si timpanul in mod placut si a dat cu cateva ore ceasul inainte fara ca noi sa fi simtit ceva. Noroc cu burtile infometate caci altfel nu realizam cat timp trecuse de cand ajunsesem in Piazza Santa Croce. Cu foamea, o alta aventura : o puzderie de sortimente de pizza, felurite tipuri de mancaruri care mai de care mai imbietoare si …preturi pe masura. Asa e face ca, alergand de colo – colo, de la unul la altul, ajungeam sa ramanem nemancati si, prin urmare, am luat la nivel de cartier general decizia sa ingurgitam prima chestie comestibila ce ne iese in cale. Si a fost sa fie o bucatica de pizza, dintr-un mic local din apropiere. O pizza devorata instantaneu undeva pe o banca din piata.

In episoadele urmatoare : cum ne-a prins grindina desi era soare pe cer, cum am descoperit cea mai buna inghetata ,cea mai fina si minunata ciocolata, cum am salivat la vederea minunatelor Fiori di Zucchi, sau a excelentelor Giacomini. Si evident cum ne-am catarat si ne-am plimbat pe celebrul zid din Lucca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s