Si n-a venit…

Posted on Updated on

Cu totii am asteptat iminentul sfarsit al lumii programat pentru 21 mai 2011. Am stat cu ochii pironiti pe ceruri, precum in Armageddon-ul cu Bruce Willis, si am numarat clipele, minutele, apoi orele. Tot asteptand sa apara acel semn pentru unii izbavitor de suferinte, pentru altii simplu spectacol in 3d cu floricele si cutia de Cola langa ei. Dar n-a venit. Cel putin ceea ce trebuia sa vina. Pentru ca, la un moment dat, a sosit prin intermediul trustului media detinut de propavaduitor, o amanare a evenimentului. Marea vedeta a amanat pentru sfarsitul anului ” minunea” intalnirii cu Pamantenii, din cauza , probabil, a unei indigestii de „ultima ora”. Ca asa e in showbiz.

Intre timp, baietii isteti isi rotunjesc baierele averilor frumusel si sigur vanzand iluzii credulilor de pretutindeni. Incet si sigur , singura speranta de mai bine pentru oamenii simpli din lume, credinta, devine o afacere de succes pentru unii care profita de numele Domnului pentru propriul bine. Unii primesc locuri de veci  in Rai, prioritate  pentru a sta in fata la poarta lui Sfantu’ Petru si asta pentru niscai parai verzi in teschereaua unor indivizi in sutana.

De ceva timp incoace, credinta nu mai e credinta. Lumanari, vin, alte produse bisericesti , cu toate sunt simple elemente ale unei masinarii infernale ce suge bani de la populatie fara factura. Ca deh, lui D-zeu asa ii place sa faca toate lucrurile : la mica intelegere. Numai ca regula aplicata de lumestii trimisi de El e una cat se poate de hilara. Desenul cu cercul in jurul preotului si cu banii ce cad din cer e acum subiect de banc, dar el reflecta o realitate cruda si nemiloasa : Biserica a devenit cersetorul numarul 1 de pe Terra. Si are si succes. Preotii o duc bine, vanzarile de lumanari cresc, vinul bisericesc are succes, institutiile de cult se inmultesc precum pietricelele de gheata, iar  unele femei abia asteapta sa se marite cu viitorii prelati samd. Si totul pe spinarea oamenilor cu credinta de pretutindeni. Care astfel spera sa isi spele pacatele lumesti. Acum cine o fi mai pacatos , omul care ravneste cu gandul la bunul altuia, ori misionarul Domnului care profita de naivitatea primului … D-zeu stie!

Intre timp ( nu am gasit alta sintagma care sa sune mai bine ) industria media urla cu surle si trambite finalul existentei umane pe planeta. Un sambure de adevar exista in orice, ar spune scepticii privind la tot ce misca in jur . Dar ca sa profiti de cele scrise in Sfanta Scriptura pentru binele personal, nu al comunitatii pe care o pastoresti, reprezinta, dupa umila si personala parere, un pacat mult mai mare decat acela de a duce prostimea cu zaharelul catre un final ce se amana la infinit ( ghiciti dumneavoastra de ce)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s