Siderat de Romania : Dreptul la … disperare

Una din stirile vehiculate, dar nu bag mana in foc ca si adevarate, weekend-ul trecut pe agentiile internationale de presa anunta cu surle si trambite ca Japonia a cam ramas …fara batrani. Si asta „multumita” tsunami-ului ce a lovit arhipelagul nipon luna trecuta. O stire ce te face sa zambesti amar si care te duce cu gandul la incercarile unora aflati la mii de kilometri distanta de a scapa de o povara sociala numita „pensionari”.

O paralela fortata la urma urmei. Dar care ascunde undeva, in adancuri, un pic de similitudine. Romania nu a fost lovita de catastrofa mega-seismului japonez, dar se afla sub zodia altor cataclisme , politice, economice, media etc. Zilnic micul stat balcanic e lovit si bombardat de tot felul de seisme si ploi de meteoriti, atacuri lansate strategic si „neintentionat”, zambind candido-pervers, de catre niste indivizi ce si-au ratat carierele si care, acum, plini de frustrari, incearca sa refuleze.

Astfel poate fi descris tabloul apocaliptic ce guverneaza Romania de vreo 20 de ani incoace, 22 la numar. Asa ca nici declaratia unei blonde de la Guvern care, cica, promoveaza turismul romanesc, nu mai socheaza. Ce are primaria cu prefectura numai ea o fi stiind. Dar, de la a construi sali polivalente ( chiar sunt atat de utile?) si pana la a discuta, precum fac si reprezentantii Bisericii, despre alocarea de  resurse suplimentare pentru ridicarea aceste ctitorii, in dauna altor sectoare ale societatii, e o cale totusi destul de lunga. Ce mii de ani i-ar trebui logicii sa o parcurga. Acum depinde si ce vor si domniile voastre sa inteleaga din multitudinea explicatiilor date de blonda Elena zilele trecute, cand aducea aminte cu repros ca intreprinderea la care este unul din manageri mai trebuie sa si construiasca diverse megaliti pentru proslavirea proprie si personala, ignorand nevoile salariatilor si pensionarilor ce abia isi mai duc traiul.

In acest sens, ca sa dam si noi cu pensula peste tabloul udrean, propunem sa se dea un decret ca pe vremea rechizitiei ordonate de regimul comunist. Un decret prin care fiecare cetatean al Romaniei, mort-copt, va trebui sa contribuie la ducerea tarii pe cele mai inalte culmi ale dezvoltarii, facandu-se intrarea intr-o noua epoca, spre bucuria decedatului dictator. Epoca de… ( si aici va las pe voi sa completati). Peste toata harmalaia zeloasa a miilor de minti luminate ce trag la jug spre distractia scuipatorilor de seminte ce nu fac, multumita deciziilor privind nediscriminarea etno-rasiala, obiectul activitatii fizice,ei fiind doar beneficiarii muncii miilor de romani pusi sub capastru,vorbele lui Boc cel mic de la Cluj parca nici nu mai rezoneaza. Nici cand isi pupa de mama focului prietenul de la Sanatate si vorbeste cinic despre minunata reforma din domeniu, nici cand ia apararea imbecililor care nu stiu o boaba de logica sociala, dar care ii canta in struna.

Un singur lucru frapeaza in toate aceste catastrofe ce matura la propriu, sau la figurat Pamantul. Faptul ca unii isi vor reveni spectaculos, pentru ca au in sange inoculata ideea de renastere si refacere prin munca. In timp ce altii vor continua sa stea sa se vaite de ghinionul avut pe fundul prapastiei si sa astepte para malaiata a lui Dumnezeu ce sa le cada in gurile cascate, evident fara a misca macar un deget . Pentru ca la urma urmei au cotizat si ei la cutia milei. Fie a Elenei Udrea, fie a Patriarhului Daniel. Si au tot dreptul, nu-i asa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s