Siderat de Romania – editie speciala – ”Poveste de Craciun”

Povestea incepe cu „A fost odata”. Inceput banal  de istorioara spusa la ceas de seara atunci cand toti copiii se aduna ciorchine langa soba fierbinte. Incepe ca niciodata cu o ninsoare. Cu fulgi mari si rotunzi care bateau in geamul luminat de un lampas si o fiinta ce se ruga pentru ca sotul ei sa se intoarca la ea, acasa.

Ioan era plecat pe front de ani buni. Lupta cu inamicii cruzi si nemilosi care siluiau femeile si batjocoreau barbatii. Plecase sa ajute la salvarea lumii. La mii de kilometri de casa. Gandurile ii erau la ea, sotia ce si-l dorea aproape. Iubirea pentru ea, planurile pe care si le construia in minte ii dadea forta sa supravietuiasca duritatii razboiului.

Dincolo, la mii de kilometri iarna isi intra in drepturi anuntand lungul drum al vietii catre viata. Ea se ruga in continuare. Fara a pregeta o clipa in actiunile sale. Avea atatea de trait alaturi de omul iubit…

A trecut o iarna, doua, trei. Fara ca ei sa mai stie ceva unul de celalalt. Vestile soseau necontenit, dar de pe frontul din muntii Tatra nimic. Inima ii spunea ei ca Ioan traieste ca e in viata. Parea absurd, dar ceva in strafundul sufletului ii spunea sa astepte. Primavara era pe sfarsite cand razdoiul s-a terminat. Inima ii tresari deodata. Gandul ii zbura departe  catre inaltul cerului catreiubirea vietii ei, incercand sa afle daca  in viata, daca mai traieste.

Dar lunile treceau, una dupa cealalta in cautarea linistii.O stare de asteptare naucitoare ce parea fara final. Trecu si vara, trecu si toamna, una bogata si frumoasa. Rugile ei deveneau tot mai rare si sunau a resemnare. Se obisnuia cu gandul ca el, Ioan, nu se va mai intoarce nicioadata in locul unde ii jurase credinta vesnica si unde ii promisese ca va reveni cand totul se va sfarsi. Lacrimile ii napadeau privirea ce scruta zarea. Intrebari fara raspuns ce pareau tot mai chinuitoare.

Isi promisese ca isi va astepta jumatatea pana in Ajunul Craciunului. Se implineau patru ani de cand el plecase si tacerea era tot mai grea.

Povestea continua.Tot cu o ninsoare… A anului 1945. Zile de decembrie. Friguros si rece. Undeva intr-o gara uitata de lume si de timp, poposeste gafaind o locomotiva ce trage dupa ea vagoane de lemn, cu care se carau odinioara vitele la obor. Pe peron coboara un ins inalt, imbracat in manta militara. Alaturi, o boccea si o ditamai valiza. Seara de iarna cu inceput de viscol si urlete de lupi ce se auzeau in departare. Tanarul se opri pentru cateva minute pentru a-si traga rasuflarea, sa isi faca o mare cruce si in genunchi sa sarute pamantul parasit cu ani in urma. Slabit de dor si de lunile petrecute  departe de radacinile sale, porni la drum spre locul unde o cunoscuse pe Emilia, fiinta mult drag si iubita.

Fortele pareau a-l parasi pe bietul Ioan ce se gandea cu groaza ca nu va mai ajunge la ea, fiinta care ii ocupase in toti acesti ani petrecuti departe toate gandurile. Ceva insa il tragea ca o ata catre casa unde, la lumina unui lampas si a rugilor sale, Emilia spera intr-o minune. O speriau si o ingrozeau in acelasi timp urletele lupilor ce acopereau trosnetele lemnelor in soba.

O bataie in usa o trezi din reverie. Mama ei  scoase un tipat. Emilia speriata alerga sa vada ce s-a intamplat. Pe coridor, o namila de om aproape inghetata. Inima ei a stiut ca e el, Ion. Omul care ii promisese cu ani in urma ca se intoarce la ea…

Nu stiu de ce am scris toate randurile de mai sus. Poate pentru ca icoana bunicilor mei e mai vie ca oricand acum de Sarbatori. Sunt ceva ani de cand ei vegheaza de undeva de sus. Zambind multumiti ca in urma cu mai bine de sase decenii s-au reintalnit si astfel au putut sa isi traiasca povestea lor.Si toodata ca prin copiii si  nepotii lor  au de ce se mandri.

Emilia si Ioan cei doi bunici de care imi voi aduce mereu aminte ca de primii fulgi de nea care mi-au sarutat in viata mea obrajii si nasucul ce abia se iveau de sub fular.

Ioan, bunicul, alaturi de care plecam iarna la colindat, incotosmanit ca un urs si tinand strans micul meu pumnisor in palma lui batatorita de munca anilor. Repetand la infinit colindul cantat de mama si incercand sa respect intocmai regulile de buna purtare dictate de ea. Bunicul care reusea sa imi daruiasca in fiecare an un clopotel ce suna fin si zglobiu.De fiecare data altul.El, bunu’, care se imbraca in mos Craciun pentru a imparti darurile celor trei nepoti ai sai.

Emilia, bunica, ce reusea sa faca minuni. Care alina cu o mangaiere, fiecare julitura sau lovitura primita. Care stia sa gateasca si sa creeze adevarate opere de arta in ale prajiturilor.Fiinta care realiza din simple carpe adevarate desene si povesti nescrise, de nimeni altcineva  stiute.

Privesc pe geam la fulgii mari de nea si mi-aduc aminte de serile de iarna si nerabdarea de a merge cu colindul, de a zbura din nou cu sania pe derdelus, admonestat parinteste de catre unul dintre bunici. Clipele cand ajungeam acasa inghetat tun cu apa in cizmulite si fata rosie ca focul, necajind-o astfel pe bunica.Mereu pusa in situatia de a cauta solutii noi pentru a potoli neastamparul copilariei.

Sunt momente unice de care imi amintesc mereu cu drag si dor. Imi lipsesc anii, imi lipseste caldura sufletului lor de oameni simpli.Imi lipseste bunatatea din inima lor, privirea lor  plina de dragoste.

Imi lipseste aroma dulce si fina a cozonacilor abia scosi din cuptor, mirosul cosurilor pline cu bunatati. Gustul „raciturii” si a „chistii” facute de bunica. Imi lipseste clinchetul clopoteilor -minune pe care numai bunicul stia a-i mesteri pe ascuns.

Hmmmm…

Nimic nu mai e la fel. Nimic nu va mai fi la fel. Ei au plecat. Parintii au ajuns la randul lor bunici, iar eu la randu-mi, unchi. Deocamdata…

Pentru el si nu numai : Sarbatori Fericite, oameni buni! Oriunde v-ati afla.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Siderat de Romania – editie speciala – ”Poveste de Craciun”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s